§ 30. - Decizia 258/2011 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 137 alin. 2 şi art. 202 alin. 1 din Codul de procedură civilă
M.Of. 340
În vigoare Versiune de la: 17 Mai 2011
Astfel, prin Decizia nr. 782 din 1 iulie 2008, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 566 din 28 iulie 2008, Curtea a reţinut că "regula o constituie soluţionarea separată a excepţiilor, prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă instituind o derogare, care este de strictă interpretare şi aplicare. De aceea, dacă instanţa a unit excepţia cu fondul, întrucât era necesar să administreze dovezi în legătură cu dezlegarea în fond a cauzei, prin dispozitivul hotărârii se va pronunţa mai întâi asupra excepţiei, motivând soluţia în considerentele acesteia". Prin urmare, Curtea constată că reglementarea criticată oferă premisa soluţionării cu celeritate a procesului, iar o prelungire exagerată şi nejustificată a duratei procesului ar surveni tocmai în ipoteza prefigurată de autorul excepţiei, potrivit căreia toate excepţiile procesuale ar trebui să fie soluţionate separat, inclusiv acele excepţii vizate de prevederile art. 137 alin. 2 din Codul de procedură civilă. De asemenea, Curtea a constatat că pentru o bună administrare a justiţiei este firesc ca instanţele, în virtutea textului de lege criticat, să unească cu fondul acele excepţii pentru a căror soluţionare este necesară administrarea aceloraşi probe ca şi pentru judecarea fondului. O asemenea prevedere legală dă expresie tocmai exigenţelor constituţionale privitoare la dreptul la un proces echitabil şi la termenul rezonabil în care acesta se impune a fi finalizat.