§ 25. - Decizia 253/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 41 alin. (1) lit. f) din Legea notarilor publici şi a activităţii notariale nr. 36/1995
M.Of. 704
În vigoare Versiune de la: 16 Iulie 2021
19. Referitor la critica privind încălcarea dispoziţiilor art. 16 din Constituţie, Curtea reţine că autoarea excepţiei susţine că nu se poate aplica un tratament sancţionator egal notarului public care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni în exerciţiul atribuţiilor specifice profesiei de notar şi notarului care a fost condamnat definitiv pentru săvârşirea unei infracţiuni intenţionate fără legătură cu exerciţiul profesiei de notar şi lipsite de gravitate (cu referire la infracţiunea prevăzută de art. 337 din Codul penal - Refuzul sau sustragerea de la prelevarea de mostre biologice), întrucât ne aflăm în situaţii juridice diferite. Cu privire la această susţinere, Curtea reţine că, referitor la marja de apreciere a legiuitorului în privinţa stabilirii consecinţelor extrapenale care derivă dintr-o condamnare, în cazul persoanelor care ocupă funcţii sau demnităţi publice, prin Decizia nr. 304 din 4 mai 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 520 din 5 iulie 2017, paragraful 32, a statuat că "ori de câte ori apreciază oportun, în funcţie de materia normată, legiuitorul poate conferi condamnării penale efecte juridice care excedează sancţiunea penală, reglementând decăderi, interdicţii sau incapacităţi care rezultă din condamnare. Aceste consecinţe extrapenale care derivă din condamnare operează în condiţiile şi termenele stabilite de lege". Curtea a mai reţinut că "este dreptul exclusiv al legiuitorului de a interveni şi a circumstanţia sfera de incidenţă a decăderilor, interdicţiilor, precum şi a incapacităţilor care rezultă din condamnare". Astfel, în ceea ce priveşte interdicţia aplicată persoanelor condamnate penal printr-o hotărâre definitivă, legiuitorul este liber să opteze între instituirea unei interdicţii cu caracter general - lipsa oricărei condamnări penale şi instituirea unei interdicţii speciale, circumscrisă unei sfere limitate de condamnări penale, care să se întemeieze pe criterii precum natura infracţiunilor săvârşite, latura subiectivă, pedeapsa aplicată. Având în vedere aceste argumente, Curtea a apreciat că libertatea legiuitorului de a reglementa acest domeniu trebuie să respecte scopul legiferării, acela de a asigura integritatea persoanei respective, precum şi cadrul legislativ în această materie.