§ 30. - Decizia 253/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 307 şi art. 416 din Codul de procedură civilă
M.Of. 683
În vigoare Versiune de la: 6 August 2018
18. Asupra acestui din urmă text de lege, a cărui redactare este similară cu cea a prevederilor de lege criticate în cauza de faţă, Curtea s-a mai pronunţat - la solicitarea aceluiaşi autor al excepţiei şi cu o motivare identică - în sensul respingerii ca inadmisibilă a excepţiei de neconstituţionalitate având acest obiect. Astfel, prin Decizia nr. 741 din 12 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 379 din 4 iunie 2009, şi Decizia nr. 243 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 397 din 2 iulie 2013, Curtea a observat că autorul excepţiei este nemulţumit de modalitatea de redactare a textului de lege criticat, susţinând, în esenţă, că legiuitorul ar fi trebuit să instituie obligativitatea, iar nu posibilitatea judecătorului de a suspenda cursul judecăţii, în cazul defăimării (denunţării) unui înscris ca fals. Prin urmare, Curtea a apreciat că autorul excepţiei solicită indirect modificarea textului de lege criticat, ceea ce, din perspectiva dispoziţiilor art. 2 alin. (3) din Legea nr. 47/1992, potrivit cărora "Curtea Constituţională se pronunţă numai asupra constituţionalităţii actelor cu privire la care a fost sesizată, fără a putea modifica sau completa prevederile supuse controlului", apare ca inadmisibil (a se vedea şi Decizia nr. 390 din 19 martie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 334 din 20 mai 2009, şi Decizia nr. 72 din 2 februarie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 232 din 6 aprilie 2012).