§ 18. - Decizia 249/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 111/2017

M.Of. 848

În vigoare
Versiune de la: 26 August 2024
14. Tribunalul Bacău - Secţia I civilă consideră că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată, deoarece chestiunea soluţionării cererilor de restituire a proprietăţilor preluate abuziv de stat este departe de a fi finalizată. Însăşi Curtea Europeană a Drepturilor Omului a constatat că Legea nr. 165/2013, contrar raţiunilor pentru care a fost adoptată, nu instituie un mecanism eficient de reparare, iar activitatea Comisiei Naţionale pentru Compensarea Imobilelor este îngreunată şi de numeroasele modificări legislative al căror obiect este legea menţionată. Apreciază că luarea în considerare a grilelor notariale din anul adoptării legii nu oferă o despăgubire adecvată petenţilor, cu respectarea principiului restitutio in integrum. Instanţa apreciază că inechitatea poate să derive inclusiv din împrejurarea că nu toate grilele notariale au valori exprimate în euro, situaţie în care transformarea în lei la cursul valutar de la data validării ar putea proteja petenţii de riscul devalorizării, ci în lei, astfel încât fluctuaţiile de valoare a imobilului, între anul 2013 şi momentul soluţionării dosarului de către Comisia Naţională pentru Compensarea Imobilelor, sunt suportate de solicitanţi, deşi unii dintre aceştia au avut despăgubiri consistente stabilite sub imperiul legilor anterioare, dar neîncasate, iar culpa nefinalizării procedurii administrative nu aparţine decât statului, prin entităţile administrative învestite cu soluţionarea cererilor.