§ 16. - Decizia 249/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 21 alin. (6) din Legea nr. 165/2013 privind măsurile pentru finalizarea procesului de restituire, în natură sau prin echivalent, a imobilelor preluate în mod abuziv în perioada regimului comunist în România, astfel cum au fost modificate prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 98/2016 pentru prorogarea unor termene, instituirea unor noi termene, privind unele măsuri pentru finalizarea activităţilor cuprinse în contractele încheiate în cadrul Acordului de împrumut dintre România şi Banca Internaţională pentru Reconstrucţie şi Dezvoltare pentru finanţarea Proiectului privind reforma sistemului judiciar, semnat la Bucureşti la 27 ianuarie 2006, ratificat prin Legea nr. 205/2006, precum şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative, aprobată prin Legea nr. 111/2017

M.Of. 848

În vigoare
Versiune de la: 26 August 2024
12. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine, în esenţă, că este anormal să se emită o decizie de despăgubire în anul 2019 bazată pe un calcul realizat prin raportare la valorile din grila notarială valabilă pentru anul 2013. Se arată că ar trebui să se ia în calcul ultima grilă notarială din anul emiterii deciziei, pentru a nu se încălca principiile cuprinse în Constituţie şi în Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Se arată că statul român, care în timpul regimului comunist a procedat la deposedări abuzive, oferă despăgubiri în cuantum mult mai mic decât valoarea proprietăţilor preluate, deşi a folosit aceste proprietăţi fără să plătească niciun fel de prejudiciu pentru lipsa de folosinţă a proprietăţii de către proprietari. În prezent, banii se dau în 5 tranşe, acordate în 5 ani, fără să se ia în calcul devalorizarea leului, creându-se astfel o inegalitate între persoanele care au primit decizii de despăgubire în anul 2013 faţă de cele au primit astfel de decizii după acest moment. Se mai arată că, în materia exproprierii pentru cauză de utilitate publică, s-a stabilit în jurisprudenţa Curţii Constituţionale că valoarea care trebuie să indice o justă şi prealabilă dezdăunare trebuie să fie calculată cât mai aproape de momentul exproprierii sau al pronunţării unei hotărâri judecătoreşti de stabilire a dezdăunării. Aplicând mutatis mutandis acest raţionament al Curţii Constituţionale şi în cazul exproprierilor făcute de regimul comunist, se ajunge la concluzia că o dezdăunare care nu oferă nici măcar valoarea actualizată a bunului expropriat nu este justă.