§ 5. - Decizia 248/2022 [R/R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 şi 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013, a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 54/2006, a dispoziţiilor art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2, ale art. 91^2 alin. 5, ale art. 91^6 alin. 2 teza finală şi ale art. 224 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968, a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 102 alin. (1) şi (2), ale art. 139 alin. (3) teza finală, ale art. 142 alin. (5) şi ale art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

M.Of. 1224

În vigoare
Versiune de la: 20 Decembrie 2022
3. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele Curţii acordă cuvântul domnului avocat Sergiu Bogdan, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate. Apreciază că art. 102 din Codul de procedură penală poate oferi, prin interpretarea Curţii Constituţionale, o soluţie pentru asigurarea efectivităţii deciziilor acestei instanţe. Principiul supremaţiei Constituţiei trebuie să fie consacrat şi la nivel infralegal, astfel încât deciziile Curţii Constituţionale care vizează procedeele probatorii să producă efecte reale, efective, iar nu teoretice şi iluzorii. Face referire la reglementările altor state europene în materie. În măsura în care o dispoziţie care reglementează o anumită probă/un mijloc de probă/procedeu probatoriu este declarată ca fiind neconstituţională, este evident că această prevedere nu mai poate produce niciun efect. Apreciază că nu ar trebui să depindă de parte dovedirea, în acest caz, a unei vătămări. În continuare, arată că, deşi Decizia nr. 641 din 11 noiembrie 2014 a fost pronunţată ca urmare a ridicării excepţiei de neconstituţionalitate în această cauză, nici până la momentul actual această decizie nu a fost aplicată de către instanţa de judecată. Arată că faza camerei preliminare în dosarul de fond a fost soluţionată definitiv la data pronunţării deciziei anterior menţionate, motiv pentru care această decizie nu a fost aplicată în cauza în care a fost ridicată excepţia de neconstituţionalitate. Apreciază că dispoziţia care prevede aplicarea deciziilor Curţii Constituţionale pentru viitor era pe deplin aplicabilă în contextul vechii reglementări care dispunea suspendarea cauzei în care se ridica excepţia de neconstituţionalitate. În concluzie, solicită pronunţarea unei decizii interpretative prin care să se statueze că nerespectarea deciziilor de admitere pronunţate de instanţa de contencios constituţional duce la o "nelegalitate constituţională" care se converteşte într-o sancţiune superioară nulităţii relative şi nulităţii absolute. Solicită crearea unui mecanism real şi concret de respectare a supremaţiei Constituţiei. În final, precizează că, deşi au fost mai multe decizii de admitere pronunţate ca urmare a ridicării unor excepţii de neconstituţionalitate în acest dosar de fond, niciuna dintre acestea nu a fost aplicată în cauza de fond.