§ 23. - Decizia 248/2022 [R/R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 şi 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013, a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 54/2006, a dispoziţiilor art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2, ale art. 91^2 alin. 5, ale art. 91^6 alin. 2 teza finală şi ale art. 224 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968, a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 102 alin. (1) şi (2), ale art. 139 alin. (3) teza finală, ale art. 142 alin. (5) şi ale art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

M.Of. 1224

În vigoare

Versiune de la: 20 Decembrie 2022

19. În ceea ce priveşte dispoziţiile art. 102 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală, autorii excepţiei apreciază că acestea încalcă prevederile art. 1 alin. (5), ale art. 21 alin. (1), ale art. 21 alin. (3), ale art. 24, ale art. 147 alin. (4) din Constituţie şi pe cele ale art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, raportat la art. 6 şi 8 din Convenţie. Consideră că dispoziţiile art. 102 alin. (1) şi (2) din Codul de procedură penală sunt neconstituţionale, în măsura în care doar neloialitatea probelor obţinute ori/şi administrate prin modalităţile prevăzute la art. 102 alin. (1) din Codul de procedură penală atrage sancţiunea excluderii automate şi necondiţionate. Susţin că nerespectarea ordinii constituţionale şi încălcarea gravă a unor prevederi constituţionale, constatate prin decizii ale Curţii Constituţionale, ajung să fie sancţionate în plan procesual doar în măsura în care devine incident vreun caz de nulitate prevăzut la art. 280-282 din Codul de procedură penală. Or, din moment ce cazurile de nulitate absolută sunt expres prevăzute, ne aflăm în situaţia în care afectarea ordinii constituţionale şi încălcările flagrante ale prevederilor constituţionale pot fi sancţionate în plan procesual doar prin raportare la instituţia nulităţii relative. O asemenea concluzie, generată de cadrul legislativ în vigoare, plasează art. 1 alin. (5) şi art. 147 alin. (4) din Constituţie la un nivel inferior de protecţie faţă de alte încălcări ale legislaţiei infraconstituţionale. Aşa fiind, textul criticat încalcă prevederile art. 21 alin. (1), ale art. 21 alin. (3) şi ale art. 24 din Constituţie, precum şi pe cele ale art. 13 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, raportat la art. 6 şi 8 din Convenţie.