§ 22. - Decizia 248/2022 [R/R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 11 şi 14 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, a dispoziţiilor art. 11 din Legea nr. 14/1992 privind organizarea şi funcţionarea Serviciului Român de Informaţii, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 255/2013, a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, a dispoziţiilor art. 14 alin. (3) şi (4) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 43/2002 privind Direcţia Naţională Anticorupţie, în redactarea anterioară modificării prin Legea nr. 54/2006, a dispoziţiilor art. 64 alin. 2, ale art. 90 alin. 2, ale art. 91^2 alin. 5, ale art. 91^6 alin. 2 teza finală şi ale art. 224 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală din 1968, a dispoziţiilor art. 97 alin. (2) lit. f), ale art. 102 alin. (1) şi (2), ale art. 139 alin. (3) teza finală, ale art. 142 alin. (5) şi ale art. 143 alin. (1) din Codul de procedură penală, a dispoziţiilor art. 11 alin. (3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, precum şi a dispoziţiilor art. 4 alin. (1) din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale

M.Of. 1224

În vigoare
Versiune de la: 20 Decembrie 2022
18. În ceea ce priveşte încălcarea prevederilor art. 28 din Constituţie şi a celor ale art. 8 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, arată că ingerinţa în dreptul la viaţă privată nu se realizează doar la momentul obţinerii datelor/informaţiilor/probelor, ci şi la momentul administrării ori folosirii acestora. Deşi, potrivit legislaţiei speciale, supravegherea tehnică efectuată de către Serviciul Român de Informaţii are la bază un mandat de siguranţă naţională emis de un judecător desemnat din cadrul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, această autorizare are în vedere atingerea unor scopuri ce ţin de competenţele acestui serviciu în materia siguranţei naţionale. Din acest punct de vedere, autorizarea oferită de către judecătorul de drepturi şi libertăţi în materia supravegherii tehnice de drept comun diferă substanţial de autorizarea activităţilor specifice Serviciului Român de Informaţii în baza legislaţiei speciale. Aşa fiind, apreciază că folosirea/transmiterea informaţiilor ori/şi datelor organului de urmărire penală pentru ca acesta să le folosească drept probe într-o cauză penală nu se poate realiza fără un control judecătoresc a priori.