§ 50. - Decizia 248/2012 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 30 alin. 3 şi ale secţiunii V^1 a titlului III capitolul II din Codul de procedură penală, ale art. 13 din Legea nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României, ale Legii nr. 508/2004 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea în cadrul Ministerului Public a Direcţiei de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism şi ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 131/2006 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 508/2004

M.Of. 333

În vigoare

Versiune de la: 17 Mai 2012

În sfârşit, se constată că o problemă semnalată s-ar putea naşte din aplicarea dispoziţiilor cuprinse în Secţiunea V¹, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 281/2003 şi din cea privind aplicabilitatea dispoziţiilor Legii nr. 51/1991 privind siguranţa naţională a României. Or, de la 1 ianuarie 2004, dispoziţiile art. 13 din legea specială invocată şi-au menţinut valabilitatea numai parţial, întrucât, potrivit art. X din Legea nr. 281/2003, "Ori de câte ori alte legi prevăd dispoziţii referitoare la dispunerea de către procuror (...) a interceptării şi înregistrării convorbirilor (...) se aplică, în mod corespunzător, dispoziţiile prevăzute în art. I din prezenta lege", deci ale Codului de procedură penală, care prevăd în materia respectivă ca autorizarea să fie dată numai de către judecători, lată deci că susţinerile autorului excepţiei nu mai subzistă, procurorul nemaiavând în niciun fel posibilitatea de a emite autorizaţie/mandate pentru interceptarea convorbirilor telefonice.