§ 42. - Decizia 247/2017 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum şi art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864

M.Of. 675

În vigoare
Versiune de la: 18 August 2017
27. În continuarea celor de mai sus, Curtea constată că, prin impunerea unui termen de prescripţie extinctiv asociat dreptului la moştenire, statul a adus o limitare a acestui drept [drept care nu este, prin esenţa sa, absolut, ci relativ], limitare, care, însă, este justificată. Chiar dacă în deciziile indicate nu s-au efectuat referiri exprese la un test de proporţionalitate [cu privire la "testul" de proporţionalitate, a se vedea Decizia nr. 686 din 26 noiembrie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 68 din 27 ianuarie 2015, Decizia nr. 390 din 2 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 532 din 17 iulie 2014, sau Decizia nr. 266 din 21 mai 2013, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 443 din 19 iulie 2013], acesta a fost implicit realizat, după cum urmează: a existat un scop legitim urmărit, respectiv limitarea la o perioadă de timp cât mai scurtă a incertitudinii cu privire la titularul dreptului real şi îngăduirea posibilităţii oricărui succesibil de a-şi exercita dreptul de opţiune succesorală; măsura este adecvată, fiind capabilă în sine să ducă la îndeplinirea scopului legitim urmărit, este necesară, fiind o atingere minimă adusă dreptului la moştenire, statul dozându-şi în mod corespunzător intervenţia; de asemenea, măsura este proporţională, păstrând un just echilibru între interesele generale ale societăţii, şi anume evitarea incertitudinii juridice în privinţa situaţiei juridice a bunurilor lui de cujus, şi interesele individuale ale succesibilului, termenul fiind suficient de consistent din punct de vedere temporal pentru ca acesta să îşi poată manifesta opţiunea succesorală [acceptarea tacită sau expresă a moştenirii]. Fiind astfel configurat dreptul la moştenire, Curtea constată că prescripţia extinctivă reglementată prin art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864 ţine de conţinutul dreptului, iar art. 53 din Constituţie nu are incidenţă în cauză ratione materiae.