§ 41. - Decizia 247/2017 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 5 alin. (2), art. 91 şi art. 230 lit. a) din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, art. 6 alin. (2), (3) şi (5) şi art. 1.103 alin. (1) din Codul civil, precum şi art. 700 alin. 1 din Codul civil din 1864

M.Of. 675

În vigoare
Versiune de la: 18 August 2017
26. Prin aceste decizii, Curtea, în esenţă, a statuat că dispoziţiile art. 700 alin. 1 din Codul civil au ca obiect dreptul subiectiv de opţiune succesorală, iar nu însuşi dreptul la moştenire, care este garantat prin art. 46 din Constituţie. În reglementarea dată de Codul civil, moştenirea se transmite de drept asupra succesorilor din momentul morţii celui care lasă moştenirea, fără a fi necesară vreo manifestare de voinţă din partea succesibilului şi chiar fără ştirea lui, astfel că patrimoniul succesoral nu rămâne niciun moment fără titular. Dar, întrucât este de principiu că nimeni nu poate fi obligat să accepte o moştenire ce i se cuvine, transmiterea patrimoniului succesoral, deşi operează de la decesul celui care lasă moştenirea, nu este nici definitivă şi nici obligatorie. De aceea, succesibilul are un drept de opţiune succesorală, putând alege între, pe de o parte, consolidarea (confirmarea) titlului de moştenitor prin acceptarea moştenirii şi, pe de altă parte, desfiinţarea acestui titlu prin renunţare la succesiune. Acest drept de opţiune succesorală, la fel ca, de altfel, însuşi dreptul la moştenire, este un drept patrimonial, supus, prin urmare, prescripţiei extinctive. Stabilirea duratei termenului de prescripţie extinctivă constituie o materie care intră, desigur, în competenţa legiuitorului. Astfel, reducerea termenului de opţiune succesorală de la 30 de ani la 6 luni prin Decretul nr. 73/1954 a constituit opţiunea legiuitorului pentru a limita la o perioadă cât mai scurtă de timp incertitudinea cu privire la titularul dreptului real şi pentru a se îngădui, practic, oricărui succesibil exercitarea dreptului de opţiune succesorală. Prin urmare, termenul de prescripţie extinctivă de 6 luni nu este de natură să îngrădească dreptul la moştenire consfinţit prin art. 46 din Constituţie. Sub acest aspect, Curtea a reţinut că un argument suplimentar îl constituie chiar existenţa dispoziţiilor legale referitoare la repunerea în termen.