§ 45. - Decizia 243/2023 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 2 şi ale art. III din Legea nr. 240/2019 privind abrogarea Legii nr. 169/2017 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal, precum şi pentru modificarea Legii nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal

M.Of. 987

În vigoare
Versiune de la: 31 Octombrie 2023
41. Guvernul, în punctul de vedere transmis în dosarele nr. 1.001D/2020 şi nr. 408D/2022, apreciază că dispoziţiile art. III din Legea nr. 240/2019 respectă cerinţele de claritate şi previzibilitate impuse de standardele constituţionale. Astfel, aceste norme de drept intertemporar stabilesc cu claritate că dispoziţiile privind recursul compensatoriu se aplică între 24 iulie 2012 şi 23 decembrie 2019 - data intrării în vigoare a legii -, fără a putea ultraactiva. În ceea ce priveşte critica de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. II pct. 2 din Legea nr. 240/2019 arată că prevederile art. 551 au fost introduse în Legea nr. 254/2013 prin Legea nr. 169/2017 şi reprezintă o formă de compensare pentru executarea în condiţii necorespunzătoare a pedepselor şi măsurilor privative de libertate. Precizează că instituţia recursului compensatoriu avea un rol reparatoriu, integrându-se în ansamblul reglementărilor execuţional-penale care asigură fie standarde mai bune de executare a pedepselor (spre exemplu, posibilitatea de a cumpăra şi de a primi pachete), fie o perspectivă de reintegrare socială şi menţinere a relaţiilor de familie (permisiunile de ieşire din penitenciar pentru o zi), fie o reparaţie ulterioară, cu un cuantum fix, stabilit de legiuitor pentru executarea pedepsei în condiţii improprii.