§ 51. - Decizia 237/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative şi ale art. 15^1 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor

M.Of. 1011

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025
37. Analizând criticile formulate în prezenta cauză, prin raportare la dispoziţiile art. 126 alin. (1) şi (5) din Constituţie, Curtea reţine că în jurisprudenţa sa (spre exemplu, Decizia nr. 252 din 15 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 333 din 17 mai 2012, şi Decizia nr. 505 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 537 din 1 august 2012, sau Decizia nr. 503 din 15 mai 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 531 din 15 iulie 2012), răspunzând unor critici similare, a analizat natura juridică, atribuţiile şi modul de organizare şi funcţionare ale Autorităţii Naţionale pentru Protecţia Consumatorilor. Autoritatea Naţională pentru Protecţia Consumatorilor a fost înfiinţată ca organ de specialitate al administraţiei publice centrale, subordonat Guvernului, potrivit art. 16 alin. (1) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 2/2001 pentru stabilirea unor măsuri privind înfiinţarea, organizarea/reorganizarea sau funcţionarea, după caz, a unor ministere, organe de specialitate ale administraţiei publice centrale şi instituţii publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 10 din 9 ianuarie 2001, ce coordonează şi realizează politica acestuia în domeniul protecţiei consumatorilor.