§ 21. - Decizia 237/2025 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 15 alin. (1) şi (4) din Ordonanţa Guvernului nr. 21/1992 privind protecţia consumatorilor, ale art. 27 alin. (3) din Ordonanţa Guvernului nr. 2/2018 privind pachetele de servicii de călătorie şi serviciile de călătorie asociate, precum şi pentru modificarea unor acte normative şi ale art. 15^1 din Legea nr. 363/2007 privind combaterea practicilor incorecte ale comercianţilor în relaţia cu consumatorii şi armonizarea reglementărilor cu legislaţia europeană privind protecţia consumatorilor

M.Of. 1011

În vigoare
Versiune de la: 3 Noiembrie 2025
17. În opinia autoarei excepţiei este exclus ca un agent constatator al ANPC, funcţionar public, să desfăşoare o activitate care este exclusiv în competenţa unui judecător, respectiv să interpreteze clauzele contractuale şi să decidă dacă o parte contractantă şi-a îndeplinit sau nu obligaţiile asumate, din ce motive şi ce eventuale despăgubiri datorează celeilalte părţi. Orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său poate şi chiar trebuie să se adreseze unei instanţe judecătoreşti, aceasta fiind singura autoritate publică în măsură să se pronunţe asupra drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Se mai susţine că dreptul de proprietate este limitat în cazul existenţei unei necesităţi de utilitate publică, iar dreptul ANPC de a dispune măsuri complementare de genul celor de remediere, înlocuire, restituire etc. nu cunoaşte nicio limită, această autoritate având posibilitatea ca, sub egida dispoziţiilor de reglementare a măsurilor complementare şi a protecţiei consumatorului, să stabilească, să dispună orice doreşte şi/sau consideră necesar, având practic o putere mai mare decât cea a unui judecător.