§ 140. - Decizia 23/2019 [A] referitoare la recursul în interesul legii cu privire la interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 lit. a), b), e) şi f) şi art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2004 privind protecţia consumatorilor la încheierea şi executarea contractelor la distanţă privind serviciile financiare, republicată, raportat la art. 120 din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 99/2006 privind instituţiile de credit şi adecvarea capitalului sau, după caz, art. 52 alin. (1) din Legea nr. 93/2009 privind instituţiile financiare nebancare, art. 632 alin. (2) şi art. 272 din Codul de procedură civilă ori, după caz, art. 5 din Legea nr. 455/2001 privind semnătura electronică, republicată

M.Of. 142

În vigoare
Versiune de la: 21 Februarie 2020
50. În plus, din examinarea coroborată a dispoziţiilor art. 7 alin. (3) teza I cu dispoziţiile art. 8 din Ordonanţa Guvernului nr. 85/2014 ("dacă părţile nu au convenit altfel") se poate trage concluzia că părţile pot conveni ca un contract încheiat la distanţă să poată fi încheiat pe baza semnăturii electronice, după cum pot conveni ca manifestarea lor concordantă de voinţă, exprimată în formă electronică sau prin mijloace electronice, să fie materializată în scris, pe suport hârtie, şi să fie întărită prin semnătură olografă. De asemenea, cerinţe legate de semnătură privind diferite tipuri de contracte încheiate la distanţă pot fi impuse prin lege.