§ 112. - Decizia 23/2017 privind pronunţarea unei hotărâri prealabile cu privire la următoarea chestiune de drept: ''modalitatea de interpretare a dispoziţiilor art. 1.279 alin. (3) teza a treia din Codul civil, respectiv dacă este obligatorie forma autentică la încheierea promisiunii de vânzare - cumpărare a unui bun imobil, în vederea pronunţării unei hotărâri care să ţină loc de act autentic''

M.Of. 365

În vigoare

Versiune de la: 17 Mai 2017

76. La momentul încheierii promisiunii părţile convin asupra încheierii în viitor a vânzării, deci înţelegerea lor naşte o obligaţie de a face, de a încheia în viitor contractul de vânzare promis. Prin pronunţarea unei hotărâri care ţine loc de contract are loc transformarea creanţei ce îşi are izvorul în contractul de promisiune (de a încheia în viitor un veritabil contract de vânzare) într-un veritabil drept de proprietate. O astfel de modificare produsă în planul conţinutului raportului juridic dintre părţi nu poate fi explicată decât prin aceea că, prin însăşi încheierea promisiunii, părţile consimt deja asupra elementelor esenţiale ale viitorului contract. Iar aceasta justifică raţiunea pentru care consimţământul la încheierea promisiunii trebuie să beneficieze de o protecţie egală cu a aceluia exprimat la momentul încheierii veritabilului contract de vânzare sub aspectul necesităţii perfectării sale în formă autentică.