§ 9. - Decizia 227/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 5 şi art. 6 alin. (1) din Legea nr. 17/2014 privind unele măsuri de reglementare a vânzării-cumpărării terenurilor agricole situate în extravilan şi de modificare a Legii nr. 268/2001 privind privatizarea societăţilor comerciale ce deţin în administrare terenuri proprietate publică şi privată a statului cu destinaţie agricolă şi înfiinţarea Agenţiei Domeniilor Statului

M.Of. 648

În vigoare

Versiune de la: 25 Iulie 2018

5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, autorul acesteia susţine că prevederile art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 17/2014 pun problema retroactivităţii din perspectiva desfiinţării sau a limitării efectelor sau a drepturilor născute în mod valabil şi recunoscute în baza legii vechi. Astfel, consideră că art. 5 al Legii nr. 17/2014 nu se poate aplica retroactiv convenţiilor încheiate anterior intrării sale în vigoare, adică înscrisurilor sub semnătură privată, antecontracte de vânzare sau promisiuni de vânzare. Chiar dacă aceste înscrisuri nu au forţa juridică de a modifica titularul dreptului de proprietate, nu înseamnă că acestea nu au niciun efect juridic, ci, în baza lor, promitentul-vânzător cedează promitentului-cumpărător, în schimbul unei sume de bani, o creanţă constând în dreptul de a obţine proprietatea asupra terenului. Arată că aplicarea Legii nr. 17/2014 antecontractelor de vânzare-cumpărare încheiate anterior intrării în vigoare a acesteia reprezintă o ingerinţă în dreptul de proprietate al promitentului-cumpărător, întrucât eventuala exercitare a dreptului de preempţiune de către titularii acestui drept conduce inevitabil la privarea promitentului-cumpărător de bunul său - dreptul de creanţă - "speranţa legitimă", care intră sub protecţia art. 1 al Primului Protocol adiţional la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale. Promitentul-cumpărător nu mai poate obţine îndeplinirea exactă a obligaţiei asumate de promitentul-vânzător - încheierea contractului de vânzare-cumpărare - întrucât însuşi debitorul, promitentul-vânzător, chiar dacă ar dori, nu îşi mai poate executa obligaţia, fiind constrâns să încheie contractul de vânzare-cumpărare cu o altă persoană decât promitentul-cumpărător, mai exact cu preemptorul. De asemenea, promitentul-cumpărător nu mai poate obţine nici executarea silită în natură a antecontractului de vânzare-cumpărare prin pronunţarea unei hotărâri care să ţină loc de contract în condiţiile art. 1.669 din Codul civil, întrucât exercitarea dreptului de preempţiune atrage inadmisibilitatea acţiunii, în condiţiile art. 5 din Legea nr. 17/2014. Nici executarea silită prin echivalent, prin obligarea promitentului-vânzător la daune-interese, nu mai este o opţiune pentru promitentul-cumpărător, întrucât promitentul-vânzător nu are nicio culpă în neexecutarea obligaţiei. Totodată, nici rezoluţiunea antecontractului nu poate fi solicitată, nefiind vorba de o neexecutare culpabilă.