§ 9. - Decizia 221/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 158 alin. (3) şi (4) din Codul penal
M.Of. 844
În vigoare Versiune de la: 23 August 2024
6. Avocatul Poporului consideră că dispoziţiile art. 158 alin. (3) şi (4) din Codul penal prin raportare la art. 199 din acelaşi cod sunt neconstituţionale. Arată că dispoziţiile de lege criticate stabilesc că pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, retragerea plângerii prealabile se face numai de reprezentanţii lor legali sau cu încuviinţarea persoanelor prevăzute de lege, iar în cazul infracţiunilor pentru care punerea în mişcare a acţiunii penale este condiţionată de introducerea unei plângeri prealabile, dar acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu în condiţiile legii, retragerea plângerii produce efecte numai dacă este însuşită de procuror. Astfel, în cauzele având ca obiect infracţiunea prevăzută de dispoziţiile art. 199 din Codul penal, respectiv violenţa în familie, săvârşită asupra unor persoane lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, în situaţia în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare la plângerea prealabilă, fără să fi fost pusă în mişcare şi din oficiu de către Ministerul Public, se ajunge la aplicarea unui regim diferit fără să existe o justificare obiectivă şi raţională, nefiind respectat interesul superior al persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă, întrucât reprezentanţii legali ai acestora pot să retragă plângerea formulată, fără a fi necesară încuviinţarea Ministerului Public. Apreciază că prevederile de lege criticate sunt lipsite de claritate şi previzibilitate şi creează discriminare între persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă victime ale violenţei în familie pentru care acţiunea penală s-a pus în mişcare din oficiu, situaţie în care retragerea plângerii penale de către reprezentantul legal poate opera numai cu încuviinţarea Ministerului Public, pe de o parte, şi persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu sau cu capacitate de exerciţiu restrânsă victime ale violenţei în familie pentru care acţiunea penală s-a pus în mişcare la plângerea prealabilă a reprezentantului legal, caz în care retragerea plângerii penale prealabile de persoana care a introdus-o se poate face fără încuviinţarea Ministerului Public, fiind afectat, în acest fel, interesul victimelor, în condiţiile în care de cele mai multe ori retragerea plângerii se face ca urmare a presiunilor exercitate asupra reprezentantului legal. În acest sens, invocă jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, care a statuat că o normă este previzibilă numai atunci când este redactată cu suficientă precizie, în aşa fel încât să permită oricărei persoane - care, la nevoie, poate apela la consultanţă de specialitate - să îşi corecteze conduita (Hotărârea din 23 septembrie 1998, pronunţată în Cauza Petra împotriva României, Hotărârea din 4 mai 2000, pronunţată în Cauza Rotaru împotriva României, şi Hotărârea din 24 mai 2007, pronunţată în Cauza Dragotoniu şi Militaru-Pidhorni împotriva României). Mai mult, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat, prin Hotărârea din 15 martie 2016, pronunţată în Cauza M.G.C. împotriva României, că statele trebuie să ia măsuri destinate să asigure o protecţie efectivă, în special a copiilor, pentru a preveni relele tratamente despre care autorităţile au avut sau ar fi trebuit să aibă cunoştinţă.