§ 11. - Decizia 218/2014 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 28^1 pct. 1 lit. b^2) şi art. 278^1 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968
M.Of. 397
În vigoare Versiune de la: 29 Mai 2014
6. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b2) din Codul de procedură penală din 1968 încalcă prevederile constituţionale ale art. 1 alin. (5) referitor la respectarea Constituţiei, a supremaţiei sale şi a legilor, ale art. 4 alin. (2) privind egalitatea între cetăţeni, ale art. 16 referitor la egalitatea cetăţenilor în faţa legii şi a autorităţilor publice, ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 53 privind restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi ale art. 20, referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului, raportate la prevederile art. 6 paragraful 1 referitor la dreptul la un proces echitabil, ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv, ale art. 14 referitor la interzicerea discriminării şi ale art. 17 privind interzicerea abuzului de drept din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie. Astfel, consideră că instanţa, şi anume curtea de apel, nu este independentă şi imparţială în situaţia în care se pronunţă asupra unei infracţiuni comise de un judecător din cadrul aceleiaşi curţi de apel. Totodată, o plângere contra procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel va fi cercetată de către un inferior al acestuia, iar plângerea împotriva unei eventuale soluţii de netrimitere în judecată va fi soluţionată de însuşi procurorul general. De asemenea, susţine că dispoziţiile art. 2781 alin. 10 din Codul de procedură penală din 1968, care prevăd ca nu sunt supuse niciunei căi de atac soluţiile pronunţate de judecător în procedura plângerii împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată, aduc atingere prevederilor constituţionale ale art. 21 alin. (1)-(3) privind accesul liber la justiţie şi dreptul la un proces echitabil, ale art. 24 referitor la dreptul la apărare, ale art. 53 cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, ale art. 124 alin. (2) privind unicitatea, imparţialitatea şi egalitatea justiţiei şi ale art. 129 referitor la folosirea căilor de atac, precum şi prevederilor art. 6 referitor la dreptul la un proces echitabil şi ale art. 13 privind dreptul la un recurs efectiv din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi ale art. 2 paragraful 1 privind dreptul la două grade de jurisdicţie în materie penală din Protocolul nr. 7 la Convenţie.