§ 51. - Decizia 217/2015 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei
M.Of. 482
În vigoare Versiune de la: 1 Iulie 2015
40. Referitor la pretinsa discriminare creată între persoanele care au funcţia de magistrat, cărora le sunt impuse interdicţiile criticate de autorii excepţiei, şi persoanele ce deţin alte funcţii sau profesii, datorită statutului juridic special, reglementat prin lege, al magistraţilor, ale cărui particularităţi au fost arătate la paragrafele precedente, Curtea constată că cele două categorii de persoane se află în situaţii juridice diferite, aspect ce justifică instituirea de către legiuitor, în ceea ce le priveşte, a unui regim juridic diferit (a se vedea Decizia nr. 365 din 25 iunie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 6 august 2014, Decizia nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2012, şi Decizia nr. 276 din 24 februarie 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 171 din 19 martie 2009). De altfel, tocmai în considerarea acestor interdicţii, legiuitorul a prevăzut în cazul magistraţilor un regim juridic distinctiv referitor la drepturile salariale şi la condiţiile privind pensionarea, aşa cum rezultă, spre exemplu, din prevederile Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 877 din 28 decembrie 2010, ale Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, ale Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 27/2006 privind salarizarea şi alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor şi altor categorii de personal din sistemul justiţiei, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 7 aprilie 2006, precum şi ale dispoziţiilor art. 82-86 din Legea nr. 303/2004. În acest sens, prin Decizia nr. 873 din 25 iunie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 433 din 28 iunie 2010, Curtea Constituţională a reţinut că pensia de serviciu a magistraţilor reprezintă o compensaţie a absenţei unor drepturi fundamentale, cum sunt drepturile exclusiv politice (dreptul de a fi aleşi în Camera Deputaţilor, Senat, în funcţia de Preşedinte al României ori în organele administraţiei locale, precum şi dreptul de a fi aleşi în Parlamentul European) şi drepturile social-economice (dreptul la negocieri colective în materie de muncă, dreptul la grevă, libertatea economică), precum şi a incompatibilităţilor stabilite la nivel constituţional pe parcursul întregii cariere profesionale [potrivit art. 125 alin. (3) din Constituţie, funcţia de judecător este incompatibilă cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia funcţiilor didactice din învăţământul superior]. Prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că acestor incompatibilităţi li se adaugă interdicţiile prevăzute de art. 5-11 din Legea nr. 303/2004, iar, pe de altă parte, că stabilirea pensiei de serviciu a judecătorilor ţine seama de responsabilităţile şi riscurile profesiei de judecător, care privesc întreaga durată a carierei acestuia. Aşadar, Curtea reţine că activităţile producătoare de profit nu pot caracteriza sau completa statutul de care se bucură magistraţii, legiuitorul concepând în privinţa acestora un întreg sistem de drepturi şi obligaţii, care asigură atât o independenţă funcţională, cât şi una financiară.