§ 15. - Decizia 217/2015 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004 privind statutul judecătorilor şi procurorilor şi ale art. 102 lit. b) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenţei în exercitarea demnităţilor publice, a funcţiilor publice şi în mediul de afaceri, prevenirea şi sancţionarea corupţiei

M.Of. 482

În vigoare

Versiune de la: 1 Iulie 2015

9. Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a VIII-a contencios administrativ şi fiscal opinează că excepţia de neconstituţionalitate este întemeiată. Se arată că asigurarea calităţii legii presupune ca în procesul de elaborare a actelor normative să fie îndeplinite două condiţii, şi anume: accesibilitatea şi previzibilitatea. Se susţine că condiţia previzibilităţii nu este îndeplinită de textele de lege ce fac obiectul excepţiei, acestea nefiind suficient de clar formulate, întrucât art. 8 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 303/2004 se referă la interdicţia de a avea calitatea de asociat, în timp ce alin. (2) al aceluiaşi articol reglementează, prin derogare, posibilitatea judecătorilor şi procurorilor de a dobândi calitatea de acţionari sau asociaţi, ca efect al legii privind privatizarea în masă. Se observă că din modalitatea de reglementare anterior arătată se poate deduce că judecătorilor şi procurorilor nu le este interzis să deţină calitatea de acţionar, în formele de asociere prevăzute de lege, şi că nu se poate considera că prin folosirea termenului de "asociat" legiuitorul a intenţionat să aplice interdicţia, indiferent de forma de asociere sau de participare la o societate comercială, având în vedere că interdicţiile sunt de strictă interpretare şi aplicare, iar Legea nr. 31/1990 reglementează două viziuni distincte: asociat - persoană din cadrul societăţilor de persoane şi acţionar - persoană din cadrul societăţilor pe acţiuni. Se susţine că, de vreme ce actele normative care reglementează interdicţii sunt de strictă aplicare şi interpretare, nu se poate accepta ca existenţa interdicţiei în discuţie să rezulte din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 8 alin. (2) din Legea nr. 303/2004.