§ 88. - Decizia 215/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 706

În vigoare

Versiune de la: 1 August 2023

70. Cu referire la art. 4 alin. (4) din Legea nr. 77/2016, Curtea a conchis, după o amplă argumentaţie care se regăseşte în paragrafele 66-79 ale Deciziei nr. 431 din 17 iunie 2021, că nu se încalcă cerinţele de calitate a legii prevăzute de art. 1 alin. (5) din Constituţie, întrucât legiuitorul stabileşte în mod clar că soluţia adaptării contractului este prioritară încetării acestuia prin darea în plată a imobilului ipotecat, iar pentru a dispune una dintre cele două soluţii, oferă instanţei judecătoreşti un criteriu raţional, şi anume aprecierea posibilităţii continuării executării contractului de credit prin raportare strict la prestaţiile la care părţile s-au obligat. Totodată, textul criticat nu încalcă art. 21 alin. (3) din Constituţie pentru că atât debitorul, cât şi creditorul, în faze procesuale distincte, pot formula cereri de adaptare a contractului (a se vedea Decizia nr. 431 din 17 iunie 2021, paragraful 80).