§ 45. - Decizia 215/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 706

În vigoare

Versiune de la: 1 August 2023

41. Se mai subliniază faptul că dispoziţiile art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia din Legea nr. 77/2016 sunt neclare prin raportare la trimiterea pe care o fac la art. 4 alin. (1³) din Legea nr. 77/2016, întrucât nu se înţelege dacă aceasta s-a realizat: (i) pentru a sublinia caracterul de prezumţie absolută pe care îl instituie art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, în ipoteza executării silite a imobilului ipotecat; (ii) sau pentru a arăta că şi în această ipoteză, pe lângă condiţia specială a executării silite a imobilului ipotecat, trebuie să fie îndeplinit şi unul dintre cazurile de impreviziune prezumată absolut de la art. 4 alin. (1¹) la care face trimitere art. 4 alin. (1³) din Legea nr. 77/2016, respectiv să fie incidentă fluctuaţia cursului valutar cu peste 52,6% faţă de cursul de la data încheierii contractului sau obligaţia de plată lunară a creditului să fi înregistrat o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă, iar oricare dintre cele două ipoteze să se fi menţinut pe o durată de cel puţin 6 luni anterior înregistrării notificării de dare în plată. Dacă trimiterea pe care o face la dispoziţiile art. 4 alin. (1³) din Legea nr. 77/2016 are rolul de a sublinia caracterul de prezumţie absolută pe care îl instituie art. 8 alin. (5) din Legea nr. 77/2016, în ipoteza executării silite a imobilului ipotecat, atunci textul este neconstituţional, întrucât impreviziunea este exclusă, nefiind vorba de un eveniment imprevizibil pentru debitor. Dimpotrivă, atunci când a constituit garanţia asupra imobilului creditorul şi-a asumat riscul executării silite în caz de neplată, iar atunci când debitorul şi-a asumat riscul evenimentului aşa-zis imprevizibil, impreviziunea nu îşi mai găseşte aplicare. Executarea silită care are loc împotriva debitorului se prezumă a fi consecinţa propriei atitudini culpabile, în materia de răspundere contractuală operând prezumţia de culpă prin simplul fapt al neexecutării obligaţiilor asumate.