§ 37. - Decizia 215/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 706

În vigoare
Versiune de la: 1 August 2023
33. Se susţine că sintagma "reprezintă impreviziune" din cuprinsul art. 4 alin. (11) din Legea nr. 77/2016 încalcă principiul constituţional al clarităţii şi calităţii legii, precum şi normele de tehnică legislativă, deoarece nu rezultă dacă: (i) cele două cazuri enumerate la lit. a) şi b) reprezintă doar cauze posibile de impreviziune, urmând ca celelalte condiţii legale ale impreviziunii să fie examinate şi stabilite de către instanţa de judecată, de la caz la caz, având în vedere caracterul eminamente judiciar al impreviziunii, (ii) legiuitorul a avut în vedere faptul că oricare din cele două ipoteze reprezintă impreviziune, adică are în vedere atât cauza de impreviziune, cât şi onerozitatea excesivă a obligaţiei, urmând ca instanţa să analizeze dacă, în concret, de la caz la caz, se produce şi efectul vădit injust al continuării executării obligaţiei de către debitor, sau (iii) în oricare dintre cele două ipoteze sunt prezumate absolut a fi îndeplinite toate condiţiile instituţiei juridice complexe care este impreviziunea, adică este prezumat şi caracterul vădit injust al continuării executării obligaţiei de către debitor.