§ 35. - Decizia 215/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 706

În vigoare
Versiune de la: 1 August 2023
31. Se arată că, potrivit art. 4 alin. (11) lit. b) şi alin. (12) din Legea nr. 77/2016, reprezintă impreviziune când, pe durata executării contractului de credit, obligaţia de plată lunară înregistrează o creştere de peste 50% ca urmare a majorării ratei de dobândă variabilă, fiind necesară menţinerea pragului valoric în ultimele 6 luni anterioare transmiterii notificării de dare în plată. Or, este imposibil de stabilit că o creştere a obligaţiei de plată lunară este constantă numai pentru că această creştere s-a menţinut pe o perioadă de 6 luni anterior transmiterii notificării de dare în plată. Intervalul de timp scurt stabilit nu are nicio fundamentare şi nu permite concluzia că respectiva creştere este ireversibilă, fiind necesară trecerea unei perioade mult mai îndelungate (nu săptămâni, luni, ci ani) pentru ca o astfel de concluzie să poată fi trasă, cu atât mai mult în cazul creditelor acordate pe o perioadă lungă. Se subliniază că tratarea de o manieră identică şi instituirea unui regim general aplicabil unor debitori aflaţi în situaţii complet diferite conduc la încălcarea garanţiilor constituţionale, fiind necesară o distincţie în funcţie de durata creditului.