§ 31. - Decizia 215/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 706

În vigoare
Versiune de la: 1 August 2023
27. Textul criticat lasă sub semnul arbitrarului momentul până la care debitorul se poate prevala de prezumţia absolută de impreviziune, reprezentată de creşterea fluctuaţiei valutare cu 52,6%. S-ar putea ca în toată această perioadă debitorul să îşi execute obligaţia de bunăvoie, astfel că se pune problema unui acord tacit al debitorului de acceptare şi, totodată, de asumare a noii dimensiuni a obligaţiei de plată, survenite ca urmare a creşterii cotaţiei valutei creditului. Mai mult, deprecierea trebuie să îndeplinească condiţia gravităţii efectelor produse asupra obligaţiei de rambursare. În acest sens, dacă deprecierea cursului intervine aproape de finele perioadei de creditare, efectul produs asupra obligaţiei debitorului nu mai poate fi calificat ca fiind excesiv, mai ales dacă numărul de rate afectate este nesemnificativ în economia contractului.