§ 29. - Decizia 215/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 706

În vigoare

Versiune de la: 1 August 2023

25. Prezumţia absolută reglementată de norma criticată se axează exclusiv pe o determinare valorică (52,6%), fără a se realiza o circumstanţiere sau o delimitare a fluctuaţiei în funcţie de evenimentul extraordinar şi exterior care o generează, de durata în care se atinge o asemenea valoare, precum şi de factorii economico-sociali care o determină. Prin urmare, dacă s-ar aplica prezumţia absolută de impreviziune în cazul unui contract de credit pe termen lung (de exemplu, 30 de ani), în care valoarea-prag a creşterii valutare s-a atins după o perioadă îndelungată de la încheierea convenţiei (de exemplu, 15 ani), în contextul unei evoluţii a factorilor economici, politici şi sociali (inflaţie, creşterea salariului minim şi mediu brut pe economie etc.), s-ar încălca atât dreptul de proprietate al creditorului, reglementat expres de art. 44 din Constituţie, cât şi Decizia nr. 731 din 6 noiembrie 2019.