§ 26. - Decizia 215/2023 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 1 alin. (1), ale art. 4 alin. (1^1)-(1^3), (3) şi (4), ale art. 8 alin. (5) tezele a doua şi a treia, ale art. 10 alin. (1) şi ale art. 11 teza întâi din Legea nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, precum şi a Legii nr. 52/2020 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligaţiilor asumate prin credite, în ansamblul său

M.Of. 706

În vigoare
Versiune de la: 1 August 2023
22. Se mai arată că Legea nr. 52/2020 nu tratează în mod distinct situaţia creditelor reeşalonate/restructurate, având în vedere că, în aceste cazuri, au intervenit deja o serie de discuţii şi negocieri între părţi, materializate prin noua configuraţie a raportului contractual. Se susţine că, în situaţia în care, pe parcursul derulării creditului, ar interveni o reeşalonare a acestuia, debitorul şi-a asumat eventuale riscuri supraadăugate, intervenite până la momentul respectiv (spre exemplu, creşterile cursului valutar deja ivite), dată fiind renegocierea/adaptarea contractului de la momentul reeşalonării. Se susţine că în situaţia unui credit reeşalonat/restructurat, nu se poate considera că debitorul nu a acceptat şi nu şi-a asumat creşterea cursului valutar intervenită până la momentul reeşalonării/restructurării. Practic, într-o asemenea situaţie, cursul valutar de referinţă, în funcţie de care ar urma să se stabilească dacă a intervenit sau nu o creştere procentuală mai mare de 52,6%, ar trebui să fie cursul de la data reeşalonării, când a intervenit un nou acord de voinţă între părţi.