§ 8. - Decizia 215/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 175 din Codul penal raportate la dispoziţiile art. 295 din Codul penal şi la cele ale art. 308 alin. (1) din Codul penal, cu referire la art. 2 alin. (2) şi la art. 117 din Legea nr. 188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, a dispoziţiilor art. 3, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală şi pentru modificarea şi completarea unor acte normative care cuprind dispoziţii procesual penale, a dispoziţiilor art. 550 alin. (1), art. 551 pct. 4 şi art. 552 din Codul de procedură penală şi a dispoziţiilor art. 308 alin. (1) din Codul penal raportate la art. 295 din acelaşi act normativ

M.Of. 689

În vigoare
Versiune de la: 8 August 2018
6. Cauza fiind în stare de judecată, preşedintele acordă cuvântul doamnei avocat Elena Radu, care solicită admiterea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 3, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 255/2013 şi a dispoziţiilor art. 550 alin. (1 j, art. 551 pct. 4 şi art. 552 din Codul de procedură penală. Susţine că numărul gradelor de jurisdicţie sunt stabilite prin norme de drept substanţial, ele fiind drepturi ale cetăţenilor. O dovadă în acest sens este faptul că dispoziţiile Convenţiei europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale reglementează obligaţia existenţei a două grade de jurisdicţie în materie penală. Arată că, la data sesizării instanţei de judecată, legislaţia prevedea trei grade de jurisdicţie, astfel că aceasta se aplica cu prevalenţă faţă de cele statuate în Convenţie. Susţine că dispoziţiile art. 3, art. 7 şi art. 8 din Legea nr. 255/2013 permit aplicarea retroactivă a legii penale mai nefavorabile, încălcând prevederile art. 15 alin. (2) din Constituţie. Prin aplicarea retroactivă a dispoziţiilor noului Cod de procedură penală se elimină un grad de jurisdicţie, astfel că autorul excepţiei nu mai beneficiază de recurs, cale ordinară de atac, fiindu-i suprimat un grad de jurisdicţie. În continuare face referire la modul în care era reglementată, în legislaţia anterioară, calea de atac a recursului. Arată că în noua reglementare, pentru remedierea greşelilor de judecată, este aplicabil doar art. 438 alin. (1) pct. 7 din Codul de procedură penală, iar jurisprudenţa Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie a restrâns foarte mult aplicabilitatea acestor dispoziţii. Totodată, arată că autorul excepţiei nu a beneficiat de procedura camerei preliminare. Susţine că un motiv pentru care autorul excepţiei nu a putut beneficia de trei grade de jurisdicţie este şi faptul că procesul penal împotriva acestuia se derulează de 13 ani.