Decizia 214/2002 [R] referitoare la exceptia de neconstitutionalitate a dispozitiilor Ordonantei de urgenta a Guvernului nr.... - Decizia 214/2002

Nicolae Popa	- preşedinte
Costică Bulai	- judecător
Nicolae Cochinescu	- judecător
Constantin Doldur	- judecător
Kozsokár Gábor	- judecător
Petre Ninosu	- judecător
Şerban Viorel Stănoiu	- judecător
Lucian Stângu	- judecător
Ioan Vida	- judecător
Gabriela Ghiţă	- procuror
Mihai Paul Cotta	- magistrat-asistent

Pe rol se află soluţionarea excepţiei de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001, aprobată prin Legea nr. 68/2002, excepţie ridicată de Broadhurst Investments Limited, în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.

La apelul nominal a răspuns Societatea Comercială "Oil Terminal" - S.A. din Constanţa, prin avocat, lipsind autorul excepţiei, faţă de care procedura de citare a fost legal îndeplinită.

Avocatul Societăţii Comerciale "Oil Terminal" - S.A. din Constanţa solicită respingerea excepţiei, ca fiind neîntemeiată. Se susţine că prevederile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001 nu constituie o expropriere şi nu afectează dreptul de proprietate privată. Autorul excepţiei nu a avut dreptul de proprietate asupra rezervoarelor, conductelor şi asupra celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, ci doar un pachet de acţiuni care îi conferă un drept de creanţă asupra patrimoniului societăţii comerciale. Se arată că Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001 stabileşte un regim juridic al proprietăţii în conformitate cu Constituţia din anul 1991.

Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere a excepţiei, ca fiind neîntemeiată, deoarece dispoziţiile criticate nu contravin prevederilor art. 41 alin. (2) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie. Se arată că autorul excepţiei nu a avut dreptul de proprietate asupra bunurilor societăţii comerciale, ci doar un drept de creanţă asupra patrimoniului acesteia. Deşi Legea nr. 15/1990 prevede la art. 20 trecerea gratuită în patrimoniul societăţilor comerciale a bunurilor care aparţineau statului, această lege a fost adoptată anterior intrării în vigoare a Constituţiei din 1990. Or, art. 135 din Constituţie a reglementat existenţa proprietăţii publice, iar la alineatul (4) a lăsat legiuitorul să stabilească şi alte bunuri ce ar putea face obiectul proprietăţii publice.

CURTEA,

având în vedere actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

Prin încheierea din 20 noiembrie 2001, pronunţată în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001, Tribunalul Constanţa - Secţia comercială a sesizat Curtea Constituţională cu excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001, aprobată prin Legea nr. 68/2002, excepţie ridicată de Broadhurst Investments Limited în cauza având ca obiect soluţionarea acţiunii în anulare şi suspendare a executării hotărârii adunării generale extraordinare a acţionarilor Societăţii Comerciale "Oil Terminal"-S.A. din Constanţa, din data de 31 iulie 2001, prin care a fost redus capitalul social al societăţii.

În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autorul acesteia susţine că dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001, prin care au fost declarate ca fiind în proprietate publică a statului rezervoarele, conductele, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, trecute în patrimoniul Societăţii Comerciale "Oil Terminal"-S.A. din Constanţa, prin Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie, contravin dispoziţiilor constituţionale ale art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5) şi ale art. 135 alin. (1) şi (6). Totodată, sunt invocate prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.

Se argumentează, în esenţă, că, potrivit reglementării criticate, activele la care ordonanţa de urgenţă se referă "sunt şi rămân în proprietatea publică a statului", deşi acestea erau proprietatea privată a societăţii comerciale înfiinţate în anul 1990, fiind înscrise în capitalul social al acesteia, "ca efect al aplicării Hotărârii Guvernului nr. 1.200/1990, adoptate în baza Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale şi figurau ca atare în evidenţele proprietăţii", în legătură cu dispoziţiile art. 20 din Legea nr. 15/1990, conform cărora societăţile comerciale rezultate din transformarea fostelor unităţi economice de stat au devenit proprietare asupra bunurilor aflate în patrimoniul lor, autorul excepţiei face referire la jurisprudenţa Curţii Constituţionale, potrivit căreia acest text de lege nu contravine Constituţiei. Se invocă, în acest sens, Decizia Plenului Curţii Constituţionale nr. 1 din 7 septembrie 1993, Decizia nr. 37 din 3 aprilie 1996, Decizia nr. 9 din 22 ianuarie 1997, precum şi Decizia nr. 18 din 14 martie 1994. În concluzie, consideră autorul excepţiei, "împrejurarea că Societatea Comercială «Oii Terminal» - S.A. din Constanţa are ca acţionar şi statul nu atrage nici o consecinţă în ceea ce priveşte titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor societăţii". Aceste bunuri, apreciază autorul excepţiei, constituie proprietatea privată a acestei societăţi comerciale şi beneficiază de protecţia proprietăţii private, instituită prin art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie.

Tribunalul Constanţa - Secţia comercială consideră că excepţia de neconstituţionalitate este nefondată, întrucât actul normativ criticat este în concordanţă cu prevederile Constituţiei, ale Protocolului adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, precum şi cele ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului.

Potrivit art. 24 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, încheierea de sesizare a fost comunicată preşedinţilor celor două Camere ale Parlamentului şi Guvernului, pentru a-şi exprima punctele de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

Guvernul apreciază că excepţia de neconstituţionalitate este neîntemeiată, cu motivarea că "dispoziţiile legale criticate nu afectează dreptul de proprietate al nici unui titular şi nu diminuează proprietatea nimănui". Se arată, în continuare, că "autorul excepţiei nu a fost niciodată titularul dreptului de proprietate asupra bunurilor în cauză. Acesta deţine un pachet de acţiuni care îi conferă un drept de creanţă asupra patrimoniului societăţii comerciale, iar nu un drept de proprietate asupra bunurilor societăţii şi, ca urmare, nu poate suferi vreo pagubă materială prin modificarea valorii capitalului social, prin care ar putea fi despăgubit", în consecinţă, se apreciază că "dispoziţiile constituţionale invocate de autorul excepţiei nu sunt incidente în cauză". Totodată, Guvernul arată, referitor "la bunurile ce fac obiectul de reglementare al Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001, că nu se stabileşte un nou (alt) regim juridic al acestora (trecerea din domeniul privat în domeniul public al statului)". Guvernul consideră, de asemenea, "art. 1 al acestei ordonanţe de urgenţă nu cuprinde propriu-zis o dispoziţie, o normă de conduită, ci se face o simplă constatare, în sensul că acestea «sunt şi rămân în proprietatea publică a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional», integrându-se într-un cadru legislativ prin care s-a instituit regimul juridic al bunurilor în cauză: Legea petrolului nr. 134/1995 (art. 1 şi 8) şi Legea nr. 213/1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia (art. 3 alin. (1) şi (2) şi anexa pct. 1.17), în raport cu dispoziţiile art. 135 alin. (4) şi (5) din Constituţie". Chiar dacă Legea nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale (lege preconstituţională, invocată de autorul excepţiei) a prevăzut la art. 20 alin. 2 că "Bunurile din patrimoniul societăţilor comerciale sunt proprietatea acestora, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", Guvernul precizează că "această dispoziţie nu poate fi disociată, în ceea ce priveşte situaţia bunurilor în cauză, de actele normative menţionate".

Preşedinţii celor două Camere ale Parlamentului nu au comunicat punctele lor de vedere asupra excepţiei de neconstituţionalitate.

CURTEA,

examinând încheierea de sesizare, punctul de vedere al Guvernului, raportul întocmit de judecătorul-raportor, susţinerile părţii prezente, concluziile procurorului, dispoziţiile criticate, raportate la prevederile Constituţiei, precum şi Legea nr. 47/1992, reţine următoarele:

Curtea Constituţională a fost legal sesizată şi este competentă, potrivit dispoziţiilor art. 144 lit. c) din Constituţie, precum şi ale art. 1 alin. (1), ale art. 2, 3, 12 şi 23 din Legea nr. 47/1992, republicată, să soluţioneze excepţia de neconstituţionalitate ridicată.

Obiectul excepţiei de neconstituţionalitate îl constituie dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15 din 26 ianuarie 2001 privind reglementarea situaţiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, a staţiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 66 din 7 februarie 2001, ordonanţă aprobată prin Legea nr. 68 din 16 ianuarie 2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 52 din 25 ianuarie 2002.

Ordonanţa de urgenţă criticată pentru neconstituţionalitate are următorul cuprins:

"Art. 1. - Rezervoarele, conductele de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, care au fost trecute în patrimoniul Societăţii Comerciale «Oil Terminal» - S.A. Constanţa prin Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie, cu modificările ulterioare, sunt şi rămân în proprietatea publică a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional.

Art. 2. - (1) Societatea Comercială «Oil Terminal» - S.A. Constanţa se declară societate comercială de interes strategic, iar interesele statului pentru acţiunile deţinute în capitalul social al acestei societăţi vor fi reprezentate de Ministerul Industriei şi Resurselor.

(2) Autoritatea pentru Privatizare şi Administrarea Participaţiilor Statului va transfera Ministerului Industriei şi Resurselor acţiunile deţinute la Societatea Comercială «Oil Terminal» - S.A. Constanţa, pe bază de protocol.

Art. 3. - In aplicarea prevederilor art. 1 capitalul social al Societăţii Comerciale «Oil Terminal» - S.A. Constanţa va fi redus corespunzător valorii contabile a bunurilor care fac parte din domeniul public de interes naţional, menţinându-se actuala structură a acţionariatului.

Art. 4. - Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale va desemna, în condiţiile legii, titularul acordului petrolier de concesiune a activităţii de exploatare a bunurilor prevăzute la art. 1 şi va desfăşura procedura de concesionare.

Art. 5. - Concesionarul va negocia condiţiile de utilizare a stocurilor de ţiţei şi de produse petroliere, aflate la Societatea Comercială «Oil Terminal» - S.A. Constanţa, cu persoanele juridice care le deţin, cu acordul Ministerului Industriei şi Resurselor.

Art. 6. - Până la aprobarea, în condiţiile legii, a acordului petrolier de către Agenţia Naţională pentru Resurse Minerale Societatea Comercială «Oil Terminal» - S.A. Constanţa va păstra bunurile menţionate la art. 1, cu diligenta unui bun proprietar, şi va asigura utilizarea normală a acestora."

Textele constituţionale invocate în susţinerea excepţiei de neconstituţionalitate sunt art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), art. 135 alin. (1) şi (6), care au următorul cuprins:

- Art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5): "(1) Dreptul de proprietate, precum şi creanţele asupra statului, sunt garantate. Conţinutul şi limitele acestor drepturi sunt stabilite de lege.

(2) Proprietatea privată este ocrotită în mod egal de lege, indiferent de titular. Cetăţenii străini şi apatrizii nu pot dobândi dreptul de proprietate asupra terenurilor.

(3) Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire [ ... ].

(5) Despăgubirile prevăzute în alineatele (3) şi (4) se stabilesc de comun acord cu proprietarul sau, în caz de divergenţă, prin justiţie.";

- Art. 135 alin. (1) şi (6): "(1) Statul ocroteşte proprietatea [ ... ].

(6) Proprietatea privată este, în condiţiile legii, inviolabilă."

Autorul excepţiei a invocat în motivarea susţinerilor sale şi dispoziţiile art. 11 şi 20 din Constituţie, referindu-se în mod concret la prevederile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, care proclamă că "Orice persoană are dreptul la proprietate atât singură, cât şi în asociaţie cu alţii" şi că "Nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea să". De asemenea, se invocă şi dispoziţiile art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, ratificat de România prin Legea nr. 30/1994, text conform căruia "Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa decât pentru cauza de utilitate publică şi în condiţiile prevăzute de lege şi de principiile generale ale dreptului internaţional".

Critica de neconstituţionalitate formulată de autorul excepţiei se bazează pe susţinerea că bunurile Societăţii Comerciale "Oil Terminal" - S.A. Constanţa constituie proprietatea privată a acestei societăţi comerciale şi beneficiază de protecţia proprietăţii private instituită prin art. 41 alin. (1) şi (2), precum şi prin art. 135 alin. (6) din Constituţie. De aceea, consideră autorul excepţiei, "Guvernul nu poate să dispună prin ordonanţă de urgenţă că aceste bunuri «sunt şi rămân în proprietatea publică a statului», din moment ce ele se află în proprietate privată". Se consideră că, în cauză, a operat o "veritabilă naţionalizare care, în conformitate cu regimul constituţional al dreptului de proprietate, este inadmisibilă", în opinia autorului excepţiei "trecerea silită în proprietatea statului a unor bunuri proprietate privată se poate realiza prin expropriere, în condiţiile prevăzute de art. 41 alin. (3) şi (5) din Constituţie, sau prin confiscare, în cazul bunurilor destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii, în condiţiile prevăzute la alin. (8) al aceluiaşi articol".

Examinând excepţia de neconstituţionalitate, Curtea constată că, potrivit dispoziţiilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15 din 7 august 1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 98 din 8 august 1990, "Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu". Analizând acest aspect, Curtea observă că Legea nr. 15/1990, adoptată anterior intrării în vigoare a Constituţiei, a reglementat trecerea gratuită a bunurilor respective, care aparţineau statului, în patrimoniul societăţilor comerciale şi al regiilor autonome constituite în locul fostelor întreprinderi de stat. Or, potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", în ceea ce priveşte proprietatea, legiuitorul constituant a prevăzut la art. 135 existenţa proprietăţii publice care aparţine exclusiv statului sau unităţilor administrativ-teritoriale. în afara bunurilor prevăzute expres la art. 135 alin. (4) din Constituţie, textul respectiv prevede că "şi alte bunuri stabilite de lege, fac obiectul exclusiv al proprietăţii publice".

În aplicarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 135 alin. (4) a fost adoptată, între alte acte normative, Legea petrolului nr. 134 din 29 decembrie 1995, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 301 din 29 decembrie 1995, care la art. 8 alin. 1 şi 2 prevede că "Sistemul naţional de transport al petrolului face parte din domeniul public de interes naţional şi este de importanţă strategică.

În sistemul naţional de transport al petrolului se cuprind conductele magistrale care asigură colectarea petrolului extras din perimetrele de exploatare sau a celui provenit din import şi dirijarea lui de la punctele de predare de către producători la unităţile de prelucrare, spre centrele de distribuţie şi consum sau la export, precum şi toate instalaţiile, echipamentele şi dotările aferente acestora". Totodată, potrivit art. 46, "Pe data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea petrolului din anul 1942, Legea nr. 66/1992, precum şi alte dispoziţii contrare sau incompatibile".

Ulterior, prin Legea nr. 213 din 17 noiembrie 1998 privind proprietatea publică şi regimul juridic al acesteia, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 448 din 24 noiembrie 1998, s-au prevăzut în Lista anexă care cuprinde unele bunuri ce alcătuiesc domeniul public al statului şi al unităţilor administrativ-teritoriale, la pct. l privind domeniul public al statului, poziţia 17, "conductele de transport al ţiţeiului, al produselor petroliere şi al gazelor naturale".

În acest context Curtea observă că prevederile legale criticate pentru neconstituţionalitate sunt în spiritul şi litera reglementării constituţionale cu privire la proprietatea publică, ulterioară Legii nr. 15/1990, reglementare care a determinat apariţia unor acte normative concordante cu dispoziţiile constituţionale atât în domeniul petrolier, cât şi în alte domenii. Este relevant, în acest sens, faptul că, în temeiul dispoziţiilor art. 135 alin. (5) din Constituţie, a fost reconsiderat şi titlul cu care regiile autonome deţineau bunuri proprietate publică, stabilindu-se, ulterior adoptării Constituţiei, că bunurile respective sunt date în administrarea acestora, iar nu în proprietate, cum stabilise iniţial Legea nr. 15/1990. Astfel, prevederile legale criticate nu sunt contrare dispoziţiilor art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie.

Curtea reţine, de altfel, că autorul excepţiei în calitate de acţionar la societatea comercială, acţionar majoritar fiind Ministerul Industriei şi Resurselor, nu a avut niciodată un drept de proprietate asupra bunurilor Societăţii Comerciale "Oii Terminal" - S.A. Constanţa, ci deţine doar un pachet de acţiuni, care îi conferă un drept de creanţă asupra patrimoniului societăţii, aşa cum jurisprudenţa Curţii Constituţionale a stabilit în mod constant.

În consecinţă, critica autorului excepţiei de neconstituţionalitate, acţionar la societatea comercială în cauză, referitoare la încălcarea dreptului de proprietate, cu raportare la dispoziţiile art. 41 alin. (1), (2), (3) şi (5), ale art. 135 alin. (1) şi (6) din Constituţie, precum şi la dispoziţiile art. 17 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi ale art. 1 alin. 1 din Protocolul adiţional nr. 1 la Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nu poate fi primită.

Faţă de cele de mai sus, în temeiul art. 144 lit. c) şi al art. 145 alin. (2) din Constituţie, precum şi al art. 1-3, al art. 12, al art. 13 alin. (1) lit. A.c), al art. 23 şi al art. 25 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, republicată, cu majoritate de voturi,

CURTEA

în numele legii

DECIDE:

Respinge excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001 privind reglementarea situaţiei juridice a rezervoarelor, conductelor de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, a staţiilor de pompare şi a celorlalte instalaţii şi echipamente aferente, aprobată prin Legea nr. 68/2002, excepţie ridicată de Broadhurst Investments Limited în Dosarul nr. S 2.526/COM/2001 al Tribunalului Constanţa - Secţia comercială.

Definitivă şi obligatorie.

Pronunţată în şedinţa publică din data de 11 iulie 2002.

PREŞEDINTELE CURŢII CONSTITUŢIONALE,

prof. univ. dr. NICOLAE POPA

Magistrat-asistent,

Mihai Paul Cotta

OPINIE SEPARATĂ

Pentru considerente identice cu cele cuprinse în opinia separată la Decizia Curţii Constituţionale nr. 341 din 4 decembrie 2001 referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 10 alin. 2 din Legea nr. 82/1993 privind constituirea Rezervaţiei Biosferei "Delta Dunării", publicată în Monitorul Oficial al României, Partea l, nr. 138 din 22 februarie 2002, apreciez că este greşită şi soluţia adoptată, cu majoritate de voturi, prin Decizia nr. 214 din 11 iulie 2002.

Dispoziţiile Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001 încalcă, de asemenea, în mod flagrant, principiul ocrotirii proprietăţii private "în mod egal de lege, indiferent de titular", consacrat de art. 41 alin. (2) teza întâi din Constituţie. Sub acest aspect, doresc să fac unele sublinieri suplimentare, având în vedere specificul obiectului de reglementare al ordonanţei supuse controlului de constituţionalitate.

În art. 1 al ordonanţei examinate se precizează că "sunt şi rămân în proprietatea publică a statului şi fac parte din domeniul public de interes naţional" acele rezervoare, conducte de transport al ţiţeiului şi al produselor petroliere, staţiile de pompare, celelalte instalaţii şi echipamente aferente acestora, "care au fost trecute în patrimoniul Societăţii Comerciale «Oil Terminal» - S.A. Constanţa prin Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990 privind înfiinţarea de societăţi comerciale pe acţiuni în industrie".

Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990 a fost emisă în executarea Legii nr. 15/1990 privind reorganizarea unităţilor economice de stat ca regii autonome şi societăţi comerciale. Conform prevederilor art. 20 alin. 2 din Legea nr. 15/1990 "Bunurile din patrimoniul societăţii comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepţia celor dobândite cu alt titlu", dispoziţii întărite prin art. 65 alin. (1) din Legea nr. 31/1990 privind societăţile comerciale, republicată, cu referire la bunurile aduse ca aport la înfiinţarea societăţilor comerciale.

Iniţial toate societăţile comerciale, înfiinţate prin transformarea unităţilor economice de stat, au avut un singur acţionar: statul, iar ulterior, în procesul de privatizare, au apărut şi alţi acţionari cu statut juridic şi drepturi egale. Nici unul dintre acţionari nu are drept de proprietate asupra bunurilor societăţii comerciale, având doar un drept de creanţă faţă de societate, în raport cu acţiunile deţinute şi putând să dispună asupra acţiunilor sale. Asupra bunurilor din proprietatea societăţii comerciale poate dispune numai adunarea generală a acţionarilor. Aceste principii sunt valabile şi pentru stat, indiferent dacă este acţionar majoritar sau minoritar. Orice dispoziţie legală contrară acestor principii încalcă obligaţia constituţională de a ocroti în mod egal proprietatea privată, indiferent de titular.

Reţinând că bunurile la care se referă Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001 au trecut în mod licit, pe baza unor reglementări legale, în proprietatea privată a unei societăţi comerciale, este evident că statul nu mai poate dispune de ele decât cu stricta respectare a normelor constituţionale, chiar dacă interese naţionale majore impun schimbarea regimului juridic al acestora. Or, potrivit art. 41 alin. (3) din Constituţie "Nimeni nu poate fi expropriat decât pentru o cauză de utilitate publică, stabilită potrivit legii, cu dreaptă şi prealabilă despăgubire", iar alin. (7) al aceluiaşi articol constituţional, în teza întâi, interzice confiscarea averii dobândite licit, alin. (8) permiţând confiscarea doar a bunurilor "destinat, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii".

Acceptând chiar şi teza că Legea nr. 15/1990, precum şi Hotărârea Guvernului nr. 1.200/1990, acte normative preconstituţionale, au dispus trecerea în proprietatea societăţilor comerciale, înfiinţate prin transformarea unităţilor economice de stat, a unor bunuri contrar prevederilor noii Constituţii, tot nu se poate reţine justificarea constituţională a măsurilor dispuse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 15/2001. Potrivit art. 150 alin. (1) din Constituţie "Legile şi toate celelalte acte normative rămân în vigoare, în măsura în care ele nu contravin prezentei Constituţii", dar această abrogare implicită se produce doar de la data intrării în vigoare a Constituţiei, fără a se răsfrânge asupra situaţiilor şi raporturilor juridice născute anterior, pe baza reglementărilor legale atunci în vigoare, chiar contrare actualei Constituţii, întrucât nici prevederile constituţionale nu pot fi aplicate cu efecte retroactive.

Argumentul reţinut în decizie, în sensul că acţionarul autor al excepţiei de neconstituţionalitate nu are drept de proprietate asupra bunurilor societăţii comerciale, este valabil, în aceeaşi măsură, după cum am arătat mai înainte, şi pentru statul acţionar ca şi pentru orice instituţie publică deţinătoare de acţiuni. Nu mai puţin este adevărat însă şi faptul că orice acţionar are interesul legitim de a apăra dreptul de proprietate şi patrimoniul societăţii comerciale, putând acţiona pe toate căile legale împotriva măsurilor de diminuare a capitalului social al societăţii comerciale, care determină, în mod direct, reducerea valorii acţiunilor sale.

Judecător,

Kozsokar Gabor

Publicat în Monitorul Oficial cu numărul 707 din data de 27 septembrie 2002

M.Of. 707

Documente corelate

Acte numărul de obiecte din listă: (1)

Acte influenţate numărul de obiecte din listă: (1)