§ 24. - Decizia 213/2021 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 59 alin. (1) şi ale art. 62^8 din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului
M.Of. 597
În vigoare Versiune de la: 15 Iunie 2021
16. Cu privire la critica potrivit căreia sintagma "aspectele sesizate sau cunoscute" din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 este lipsită de claritate şi previzibilitate, întrucât lasă posibilitatea persoanei care trebuie să emită dispoziţia de cercetare prealabilă să stabilească în mod arbitrar, pe criterii subiective, conţinutul acestei expresii, care atrage cercetarea prealabilă a unui poliţist, Curtea a constatat, prin Decizia nr. 693 din 6 octombrie 2020, precitată, paragrafele 33-35, netemeinicia acestei susţineri. Aplicând considerentele de principiu rezultate din jurisprudenţa sa referitoare la cerinţele de claritate şi previzibilitate ale legii, Curtea a reţinut că sintagma "aspectele sesizate sau cunoscute" întruneşte exigenţele de claritate şi previzibilitate ale legii, având în vedere că normele juridice nu există în mod izolat, ci ele pot şi trebuie interpretate şi raportate la întreg ansamblul normativ din care acestea fac parte, respectiv la Legea nr. 360/2002. Aşadar, sintagma "aspectele sesizate sau cunoscute" din cuprinsul art. 59 alin. (1) din Legea nr. 360/2002 se referă, în fapt, la modalităţile prin care organele prevăzute la art. 59 alin. (2) din lege, şi anume "a) persoana care are competenţa de numire în funcţie a poliţistului cercetat sau şeful unităţii ierarhic superioare; b) şeful unităţii sau instituţiei de învăţământ din Ministerul Afacerilor Interne la care poliţistul este delegat sau detaşat ori la care urmează cursuri sau susţine examene de carieră; c) şeful instituţiei subordonate Ministerului Afacerilor Interne care exercită competenţe de coordonare şi control metodologic al serviciilor publice comunitare sau ministrul afacerilor interne, pentru poliţiştii din cadrul serviciilor publice comunitare sau detaşaţi la aceste servicii", iau cunoştinţă de fapta săvârşită. Cu alte cuvinte, acestea echivalează, pe de o parte, cu o sesizare/reclamaţie făcută de o persoană interesată, iar, pe de altă parte, cu o sesizare din oficiu referitoare la fapte ce pot constitui abateri disciplinare. Curtea a mai reţinut că nu orice persoană are competenţa de a se sesiza din oficiu şi de a declanşa cercetarea disciplinară, ci doar cele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege. Ca atare, dispunerea cercetării prealabile disciplinare este o etapă a procedurii disciplinare, astfel că, în situaţia în care cercetarea disciplinară nu a fost dispusă de către persoanele prevăzute de art. 59 alin. (2) din lege sau nu respectă normele legale în materia răspunderii disciplinare, aceste aspecte pot fi verificate de instanţa judecătorească, în cadrul controlului declanşat cu privire la sancţiunea aplicată şi la procedura urmată.