§ 7. - Decizia 210/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie
M.Of. 883
În vigoare Versiune de la: 7 Septembrie 2022
4. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate autoarea acesteia susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000 încalcă principiile constituţionale privind statul de drept, separaţia şi echilibrul puterilor în cadrul democraţiei constituţionale, legalitatea, universalitatea drepturilor şi îndatoririlor, egalitatea în drepturi, legalitatea pedepsei, precum şi restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, întrucât sunt lipsite de claritate, precizie şi previzibilitate, nepermiţând determinarea exactă a conţinutului constitutiv al infracţiunilor reglementate, infracţiuni care sunt asimilate celor de corupţie. În acest sens, arată că Legea nr. 78/2000 nu defineşte noţiunile utilizate în cuprinsul textului de lege criticat şi nici în Codul penal nu există o definiţie a acestora. Consideră că, din această cauză, destinatarul normei de incriminare analizate nu are posibilitatea să prevadă consecinţele ce decurg din nerespectarea ei şi să îşi adapteze conduita în mod corespunzător, apelând la nevoie la sfatul unui specialist. Subliniază că rigorile legiferării îşi găsesc expresia în normele de tehnică legislativă care trebuie respectate de legiuitor la elaborarea oricărui act normativ. Astfel, chiar dacă principiul generalităţii textelor de lege reclamă o anumită supleţe în redactarea acestora, nu trebuie să fie afectată previzibilitatea legii. Invocă existenţa unor necorelări legislative, inclusiv la nivelul reglementărilor civile, care au ca efect încadrarea în mod arbitrar a unor fapte materiale în infracţiunile prevăzute de dispoziţiile art. 12 lit. a) din Legea nr. 78/2000, astfel că organele judiciare aplică legea penală într-o manieră subiectivă, ceea ce contravine principiului legalităţii şi al egalităţii în drepturi. Critică modul în care procurorul redă - în cuprinsul rechizitoriului întocmit în cauză - conţinutul faptei presupus săvârşite, faptă ce nu se identifică însă cu norma de incriminare. Totodată, invocă şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, şi anume considerentele deciziilor nr. 363 din 7 mai 2015 şi nr. 603 din 6 octombrie 2015.