§ 36. - Decizia 21/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi ale art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice
M.Of. 176
În vigoare Versiune de la: 9 Martie 2016
24. De altfel, în acelaşi sens este şi jurisprudenţa Curţii Constituţionale, care, prin deciziile nr. 318 din 3 martie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 312 din 6 mai 2011, şi nr. 413 din 7 aprilie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 482 din 7 iulie 2011, a constatat constituţionalitatea dispoziţiilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002. Prin aceste decizii, Curtea a reţinut că asupra unei critici similare, aplicabile mutatis mutandis, s-a mai pronunţat prin Decizia nr. 187 din 6 martie 2007, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 5 aprilie 2007, cu prilejul soluţionării excepţiei de neconstituţionalitate a prevederilor art. 89 alin. 2 din Legea nr. 80/1995 privind statutul cadrelor militare, referitoare la punerea la dispoziţie a ofiţerilor, maiştrilor militari şi subofiţerilor pentru care s-a început urmărirea penală sau care sunt trimişi în judecata instanţelor militare, dar care sunt cercetaţi şi judecaţi în stare de libertate sau eliberaţi pe cauţiune. Curtea a statuat că punerea la dispoziţie nu încalcă prezumţia de nevinovăţie, întrucât nu vizează fondul răspunderii pentru fapta imputată, nu prejudecă vinovăţia, ci constituie o măsură preventivă, justificată de necesitatea împiedicării săvârşirii de noi fapte contrare prevederilor legale, de îndeplinirea corectă a atribuţiilor ce revin funcţiei respective şi de asigurarea încrederii în persoana care ocupă acea funcţie. Pentru identitate de raţiune, aceeaşi concluzie este valabilă şi în ceea ce priveşte punerea la dispoziţie a poliţiştilor. De asemenea, Curtea a observat că în alin. (4) al art. 65 din Legea nr. 360/2002 este precizat şi conţinutul măsurii punerii la dispoziţie. Interpretarea dată acestuia de autorii excepţiei în sensul că sarcinile şi atribuţiile pot fi stabilite pe această perioadă de şeful unităţii în mod discreţionar şi abuziv nu poate fi, însă, analizată de Curte, întrucât depinde de modalitatea practică de individualizare a acesteia la fiecare caz concret, nereprezentând o problemă de constituţionalitate, ci de aplicare a legii. De altfel, prin Decizia nr. 187 din 6 martie 2007, Curtea a reţinut, în ceea ce priveşte dispoziţia potrivit căreia cadrele militare care sunt puse la dispoziţie beneficiază de drepturile băneşti corespunzătoare gradului pe care îl au, la minimum, că "această măsură este justificată de faptul că persoana pusă la dispoziţie nu mai are aceleaşi atribuţii ca acelea ce îi reveneau potrivit gradului şi funcţiei sale anterior, ci îndeplineşte numai unele sarcini atribuite de comandant şi care nu sunt incompatibile cu statutul său. Instanţa de contencios constituţional nu ar putea cenzura dreptul legiuitorului de a stabili care este cuantumul indemnizaţiei cuvenite, fără a încălca principiul separaţiei puterilor în stat."