§ 35. - Decizia 21/2016 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 65 alin. (4) din Legea nr. 360/2002 privind Statutul poliţistului şi ale art. 65 alin. (3) din capitolul II al anexei nr. VII la Legea-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice

M.Of. 176

În vigoare

Versiune de la: 9 Martie 2016

23. Referitor la invocarea Convenţiei Organizaţiei Internaţionale a Muncii nr. 105/1957 privind abolirea muncii forţate, ratificată de România prin Legea nr. 140/1998, Curtea reţine că, potrivit art. 1 din aceasta, "Fiecare membru al Organizaţiei Internaţionale a Muncii care ratifică prezenta convenţie se angajează să abolească munca forţată sau obligatorie şi să nu recurgă la ea sub nicio formă: a) ca măsură de constrângere sau de educaţie politică ori ca sancţiune la adresa persoanelor care au exprimat sau exprimă anumite opinii politice sau îşi manifestă opoziţia ideologică faţă de ordinea politică, socială sau economică stabilită; b) ca metodă de mobilizare şi de utilizare a mâinii de lucru în scopul dezvoltării economice; c) ca măsură de disciplină a muncii; d) ca pedeapsă pentru participarea la greve; e) ca măsură de discriminare rasială, socială, naţională sau religioasă." Or, Curtea constată că în cazul poliţiştilor puşi la dispoziţie, care îndeplinesc numai atribuţiile de serviciu stabilite în scris de şeful unităţii şi care sunt comunicate poliţistului sub semnătură, nu se regăseşte niciuna din formele muncii forţate sau obligatorii astfel cum sunt prevăzute de art. 1 din această Convenţie.