§ 25. - Decizia 209/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 31 şi ale art. 40 alin. (16) şi (21) din Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal
M.Of. 842
În vigoare Versiune de la: 29 August 2022
11. Examinând excepţia de neconstituţionalitate, referitor la dispoziţiile art. 31 din Legea nr. 254/2013, Curtea constată că autorul excepţiei nu formulează veritabile critici de neconstituţionalitate, ci este nemulţumit, în realitate, de practica neunitară a comisiei pentru stabilirea, individualizarea şi schimbarea regimului de executare a pedepselor privative de libertate şi, implicit, de modul de interpretare şi aplicare a legii de către judecătorul de supraveghere a privării de libertate, care a soluţionat plângerea împotriva hotărârii respectivei comisii. Or, în această privinţă, Curtea a statuat în repetate rânduri că nu este competentă să se pronunţe asupra aspectelor ce ţin de aplicarea legii, acestea fiind de competenţa exclusivă a instanţei de judecată. În jurisprudenţa sa, Curtea a reţinut că a răspunde criticilor autorului excepţiei într-o atare situaţie ar însemna o ingerinţă a Curţii Constituţionale în activitatea de judecată, ceea ce ar contraveni prevederilor art. 126 din Constituţie, potrivit cărora justiţia se realizează prin Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie şi prin celelalte instanţe judecătoreşti stabilite de lege (de exemplu, Decizia nr. 1.402 din 2 noiembrie 2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 823 din 9 decembrie 2010, Decizia nr. 598 din 12 iunie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 496 din 19 iulie 2012, Decizia nr. 785 din 17 noiembrie 2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 79 din 3 februarie 2016, paragraful 17, Decizia nr. 820 din 12 decembrie 2017, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 353 din 23 aprilie 2018, paragraful 21, Decizia nr. 500 din 17 iulie 2018, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 977 din 19 noiembrie 2018, paragraful 14, Decizia nr. 524 din 24 septembrie 2019, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 19 din 13 ianuarie 2020, paragraful 16, şi Decizia nr. 246 din 4 iunie 2020, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 685 din 31 iulie 2020, paragraful 16).