§ 9. - Decizia 200/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2)-(4), art. 345, art. 346 alin. (1), (2), (4^1) şi (4^2), art. 347 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală
M.Of. 590
În vigoare Versiune de la: 12 Iulie 2018
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate se susţine că modificările şi completările operate prin dispoziţiile Legii nr. 75/2016 asupra prevederilor Codului de procedură penală sunt neconstituţionale, prin reglementările criticate revenindu-se la viciile de constituţionalitate anterioare deciziilor Curţii Constituţionale nr. 599 din 21 octombrie 2014 şi nr. 641 din 11 noiembrie 2014. Se face trimitere la considerentele Deciziei Curţii Constituţionale nr. 641 din 11 noiembrie 2014 şi se arată că legiuitorul nu a înţeles esenţa acestora şi a opiniilor doctrinare exprimate în urma pronunţării deciziei anterior menţionate, motiv pentru care, prin intervenţiile legislative prevăzute prin Legea nr. 75/2016, a încălcat caracterul contradictoriu şi oral al procedurii camerei preliminare. Referitor la termenul prevăzut la art. 344 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală, se susţine că acesta încalcă dreptul la apărare, făcându-se trimitere la opiniile exprimate în doctrină cu privire la caracterul legal sau judiciar al termenului invocat. Se susţine că, chiar dacă rechizitoriul va fi comunicat, conform art. 344 alin. (2) şi alin. (3) din Codul de procedură penală, şi avocatului numit din oficiu, dificultăţile practice, generate de textele criticate, vor limita contactul direct al acestuia cu inculpatul, întrucât procedura devine una scrisă. Se susţine că o apărare concretă şi efectivă poate fi efectuată doar în contradictoriu, în faţa instanţei, prin prezentarea unor argumente legale şi prin combaterea argumentelor părţilor adverse sau ale parchetului. Se mai susţine că, întrucât normele procesual penale sunt de aplicare imediată şi nu există dispoziţii tranzitorii în acest sens, termenul în vederea dezbaterii obiectului camerei preliminare nu mai poate fi stabilit în toate cauzele, ci doar în cele în care s-au formulat excepţii în termen. În toate celelalte cazuri, după expirarea termenului acordat, instanţa va pronunţa încheierea de începere a judecăţii: astfel, inculpatul primeşte doar încheierea judecătorului. Se observă că, deşi anterior intrării în vigoare a Legii nr. 75/2016, încheierea de începere a judecăţii, în cazul lipsei formulării de cereri sau excepţii, era definitivă dar nu se comunica, în prezent, conform art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală, încheierea pronunţată, într-o procedură necontradictorie, se comunică şi poate fi contestată în termen de 3 zile de la comunicare; prin urmare, partea interesată nu este chemată spre a dezbate obiectul fazei procesuale analizate, însă hotărârea pronunţată în lipsă îi este adusă la cunoştinţă. Se mai susţine că, deşi art. 347 alin. (3) din Codul de procedură penală prevede o procedură contradictorie, alin. (4) al aceluiaşi articol limitează caracterul devolutiv al contestaţiei, prevăzând că nu pot fi invocate sau ridicate din oficiu alte cereri sau excepţii decât cele invocate sau ridicate din oficiu în faţa judecătorului de cameră preliminară în procedura desfăşurată în faţa instanţei sesizate cu rechizitoriu, cu excepţia cazurilor de nulitate absolută. Se arată că norma anterior menţionată pare că se referă la nulităţile absolute, însă, în egală măsură, ar putea avea în vedere cauzele de nulitate absolută din camera preliminară. Se susţine că, prin aplicarea textului criticat, se ajunge la o situaţie paradoxală, care permite o dezbatere contradictorie, chiar şi părţii care a pierdut termenul de 20 de zile, printr-un pretins remediu, în procedura contestaţiei. Se arată însă că situaţia procesuală anterior invocată încalcă principiul dublului grad de jurisdicţie în materie penală. Se susţine, totodată, că, prin limitarea probatoriului care poate fi administrat în procedura camerei preliminare, la lucrările şi materialul din dosarul de urmărire penală şi la alte înscrisuri prezentate, conform art. 345 alin. (1) din Codul de procedură penală, este încălcat dreptul la un proces echitabil. Se arată că această limitare este contrară jurisprudenţei Curţii Constituţionale, opiniilor majoritare exprimate în doctrină şi jurisprudenţei instanţelor.