§ 35. - Decizia 200/2018 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 344 alin. (2)-(4), art. 345, art. 346 alin. (1), (2), (4^1) şi (4^2), art. 347 alin. (1), (3) şi (4) şi art. 348 alin. (2) din Codul de procedură penală

M.Of. 590

În vigoare
Versiune de la: 12 Iulie 2018
15. Or, o astfel de excepţie de neconstituţionalitate, în care autorul nu arată în ce constă încălcarea, prin fiecare dispoziţie legală criticată, a dispoziţiilor constituţionale invocate, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, de către Curtea Constituţională. În acest sens, instanţa de contencios constituţional a statuat, prin Decizia nr. 1.313 din 4 octombrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 12 din 6 ianuarie 2012, că o excepţie de neconstituţionalitate urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, atunci când motivarea în sine a excepţiei nu are nicio legătură cu textul criticat, iar textul de referinţă este unul general. De asemenea, prin aceeaşi decizie, Curtea a reţinut că neindicarea de către autorul excepţiei a normei constituţionale pentru a cărei încălcare consideră că textul legal atacat este neconstituţional sau trimiterea generică la încălcarea Constituţiei, constituie un motiv de respingere ca inadmisibilă a excepţiei, întrucât ea nu constituie o veritabilă excepţie de neconstituţionalitate, în sensul constituţional al termenului. Această consecinţă se impune întrucât jurisdicţia constituţională nu se poate substitui părţii în privinţa invocării motivului de neconstituţionalitate, pentru că un control din oficiu este inadmisibil, având în vedere că nu se poate exercita, decât la sesizare, controlul pe calea excepţiei de neconstituţionalitate. Astfel, în acest caz, instanţele vor respinge excepţiile de neconstituţionalitate ca inadmisibile, conform dispoziţiilor art. 29 alin. (1) şi (5) din Legea nr. 47/1992.