§ 49. - Decizia 20/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 şi 394 din Codul de procedură civilă, a sintagmei ''nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)'' din cuprinsul dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. j), ale art. 995 alin. (3) şi ale art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

M.Of. 1137

În vigoare
Versiune de la: 14 Noiembrie 2024
36. Prin aceeaşi decizie, paragraful 35, Curtea nu a reţinut nici critica potrivit căreia dispoziţiile legale realizează o gravă discriminare, în funcţie de modul în care este cerut partajul - pe cale principală sau incidentală, şi avantajează doar partea care a cerut partajul pe cale incidentală, aceasta având deschisă calea de atac a recursului. În acest sens, Curtea a observat că dispoziţiile legale criticate determină un regim juridic unitar pentru toate hotărârile pronunţate în această materie, în funcţie de situaţiile în care partajul judiciar este solicitat pe cale principală sau pe cale incidentală. Soluţia legislativă potrivit căreia, dacă partajul s-a cerut pe cale incidentală, hotărârea este supusă aceloraşi căi de atac precum hotărârea dată asupra cererii principale reprezintă o aplicare a principiului accesorium sequitur principale şi nu contravine principiului egalităţii în drepturi şi nici nu nesocoteşte dreptul la un proces echitabil, părţile exercitându-şi drepturile procesuale în funcţie de calificarea procesuală a cererilor deduse judecăţii, exercitarea căilor de atac având loc în condiţiile şi termenele stabilite de legiuitor.