§ 38. - Decizia 20/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 şi 394 din Codul de procedură civilă, a sintagmei ''nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)'' din cuprinsul dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. j), ale art. 995 alin. (3) şi ale art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

M.Of. 1137

În vigoare
Versiune de la: 14 Noiembrie 2024
25. Însă decizia instanţei supreme anterior menţionată, pronunţată în soluţionarea unui recurs în interesul legii, se referă la cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, altele decât în litigiile după materie, indicate în art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013. Prin urmare, ţinând cont de faptul că obiectul cauzei în care a fost invocată prezenta excepţie de neconstituţionalitate este "succesiune-partaj succesoral", dispoziţiile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nu au incidenţă în cauză. Ca atare, textul legal criticat nu îndeplineşte condiţia legăturii cu cauza, impusă de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea şi funcţionarea Curţii Constituţionale, motiv pentru care urmează să fie respinsă ca inadmisibilă.