§ 12. - Decizia 20/2024 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 392 şi 394 din Codul de procedură civilă, a sintagmei ''nu sunt supuse recursului hotărârile pronunţate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i)'' din cuprinsul dispoziţiilor art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanţelor judecătoreşti, precum şi pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, a dispoziţiilor art. 94 pct. 1 lit. j), ale art. 995 alin. (3) şi ale art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii

M.Of. 1137

În vigoare
Versiune de la: 14 Noiembrie 2024
8. Referitor la prevederile art. 517 alin. (4) din Codul de procedură civilă, autorul excepţiei susţine, în esenţă, că aceste dispoziţii legale, raportat la Decizia nr. 18 din 1 octombrie 2018, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Completul competent să judece recursul în interesul legii, cu privire la stabilirea competenţei materiale de soluţionare a recursurilor declarate ca urmare a pronunţării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 369 din 30 mai 2017, împotriva hotărârilor pronunţate în apel de către tribunale, în cauzele având ca obiect cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, sunt neconstituţionale deoarece instituie caracterul general obligatoriu al dezlegărilor date problemelor de drept de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în soluţionarea recursurilor în interesul legii, fără a trasa o limită cu privire la întinderea efectelor obligatorii ale deciziilor instanţei supreme. Astfel, se atribuie caracter obligatoriu tuturor deciziilor instanţei supreme, chiar şi atunci când vin în contradicţie cu normele adoptate de Parlament sau cu deciziile pronunţate anterior de Curtea Constituţională. Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie nu se poate transforma în legiuitor pozitiv, prin adoptarea de norme noi sau modificarea normelor existente. Or, prin pronunţarea Deciziei nr. 18 din 1 octombrie 2018, instanţa supremă s-a transformat în legiuitor pozitiv, instituind reguli de competenţă materială vădit contrare normelor de drept procesual civil adoptate de Parlament.