§ 8. - Decizia 20/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. 2 şi ale art. 35 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin
M.Of. 333
În vigoare
Versiune de la: 23 Aprilie 2020
6. Reprezentantul Ministerului Public pune concluzii de respingere, ca neîntemeiată, a excepţiei de neconstituţionalitate, şi arată că prevederile de lege criticate din Legea nr. 58/1934 nu aduc atingere dreptului de proprietate, garantat de Constituţie, ţinând cont de faptul că, în situaţia fideiusorului urmărit silit, procedura de executare se desfăşoară având în vedere asumarea unei obligaţii de către acesta în mod voluntar. De asemenea învederează că scopul de garantare al biletului la ordin este un scop-mijloc în raport cu scopul final al actului de garanţie, astfel că actul de garanţie, promisiunea plăţii necondiţionate a unei sume determinate şi efectul juridic al acesteia, respectiv raportul de garanţie, încetează la atingerea scopului final, şi anume acela al stingerii raportului obligaţional preexistent sau viitor, independent de constituirea vreunei alte garanţii pentru această obligaţie. Apreciază de asemenea că nici liberul acces la justiţie nu este afectat, atâta vreme cât, potrivit art. 62 din Legea nr. 58/1934, există posibilitatea contestării garanţiei constituite, iar, aşa cum rezultă în cauza de faţă, autoarea excepţiei şi-a exercitat acest drept, formulând contestaţia la executare prin care a învestit instanţa de judecată.