§ 34. - Decizia 20/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 33 alin. 2 şi ale art. 35 alin. 2 din Legea nr. 58/1934 asupra cambiei şi biletului la ordin
M.Of. 333
În vigoare
Versiune de la: 23 Aprilie 2020
23. În ceea ce priveşte fideiusiunea, Curtea reţine că aceasta este folosită "în dreptul comercial" sub denumirea de aval, pentru garantarea unei obligaţii cambiale, iar prin intrarea în vigoare a noului Cod civil, în condiţiile sistemului monist al dreptului privat, avalul îşi păstrează actualitatea. Avalul reprezintă actul juridic prin care o persoană, numită avalist, se obligă să garanteze obligaţia asumată de unul dintre debitorii cambiali, numit avalizat, posesorul biletului la ordin dobândind un nou debitor pe lângă debitorul avalizat. Avalul dă naştere unei obligaţii cambiale autonome şi abstracte, identică obligaţiei oricărui alt semnatar al biletului la ordin, reprezentând o garanţie personală veritabilă. Aşa fiind, prin semnarea biletului la ordin, avalistul îşi asumă obligaţia de plată în aceleaşi condiţii ca emitentul, obligându-se el însuşi să achite suma din biletul la ordin, dacă la scadenţă emitentul nu face plata. Prin urmare, avalistul este ţinut în acelaşi mod ca persoana pentru care a garantat, avalul fiind o garanţie autonomă prin care avalistul se obligă solidar cu emitentul la plată, deţinătorul biletului la ordin având dreptul de a urmări garantul şi avalistul fie individual, fie împreună, astfel cum prevede art. 52 din Legea nr. 58/1934.