§ 58. - Decizia 20/2016 [A] privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de ''acord'' al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României

M.Of. 1049

În vigoare
Versiune de la: 27 Decembrie 2016
36. De altfel, în doctrină s-a arătat că, de vreme ce, potrivit art. 126 alin. (1) din Codul de procedură civilă, alegerea de competenţă poate fi făcută şi verbal, după sesizarea instanţei, nu exista niciun impediment în a se considera că această alegere este valabilă şi atunci când pârâtul şi-a exprimat acordul prin transmiterea unui înscris din care să rezulte fără nicio îndoială că partea doreşte ca judecata să se facă la instanţa respectivă.