§ 41. - Decizia 20/2016 [A] privind examinarea recursului în interesul legii formulat de Colegiul de conducere al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 915 alin. (2) din Codul de procedură civilă, cu privire la înţelesul noţiunii de ''acord'' al părţilor din cuprinsul tezei a doua a acestui text de lege, respectiv condiţiile de formă pe care trebuie să le îndeplinească convenţia părţilor cu privire la alegerea instanţei care ar urma să soluţioneze acţiunea de divorţ, în situaţia în care nici reclamantul şi nici pârâtul nu au locuinţa pe teritoriul României

M.Of. 1049

În vigoare
Versiune de la: 27 Decembrie 2016
21. Art. 915 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă conţine o normă de competenţă teritorială de ordine privată, aspect ce rezultă din interpretarea per a contrario a dispoziţiilor art. 129 alin. (2) pct. 3 coroborate cu ale alin. (3) al aceluiaşi articol din Codul de procedură civilă. De asemenea, competenţa consacrată de art. 915 alin. (2) teza întâi din Codul de procedură civilă este şi alternativă, de vreme ce, în ipoteza analizată şi doar în aceasta, poate fi sesizată "orice judecătorie din România".