§ 39. - Decizia 2/2013 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 125, art. 126, art. 127 şi art. 150 din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 106/2007 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 109/2009 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, ale Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, precum şi ale Legii nr. 174/2004 pentru aprobarea Ordonanţei Guvernului nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală

M.Of. 110

În vigoare

Versiune de la: 25 Februarie 2013

În prezentul dosar, autorii excepţiei de neconstituţionalitate consideră, în esenţă, că dispoziţiile art. 77¹-77³ au fost introduse prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, fapt ce ar fi neconstituţional, având în vedere că, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituţie, printr-o ordonanţă de urgenţă nu poate fi afectat regimul îndatoririlor fundamentale. Curtea observă însă, din examinarea fişei legislative a Codului fiscal, că aceste dispoziţii au fost introduse prin art. I pct. 25 din Legea nr. 163/2005 privind aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 138/2004 pentru modificarea şi completarea Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal, Parlamentul având competenţa constituţională de a aduce modificări unei ordonanţe de urgenţă prin legea de aprobare a acesteia.