Nou § 25. - Decizia 192/2025 [R/R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 318 alin. (16) şi ale art. 426 lit. a) din Codul de procedură penală
M.Of. 1107
În vigoare Versiune de la: 28 Noiembrie 2025
17. Astfel, în Decizia nr. 623 din 8 octombrie 2015, precitată, paragrafele 15-20 (considerente reluate şi în Decizia nr. 667 din 15 octombrie 2015, precitată, paragrafele 20-35, şi în Decizia nr. 715 din 6 decembrie 2016, precitată, paragrafele 17-20), Curtea a reţinut că, potrivit normelor procesual penale criticate, contestaţia în anulare poate fi formulată de oricare dintre părţi, de persoana vătămată sau de procuror. Contestaţia în anulare poate fi formulată împotriva hotărârilor penale definitive numai în cazurile strict reglementate de normele procesual penale ale art. 426 şi în termenul prevăzut de art. 428 din Codul de procedură penală, la instanţa care a pronunţat hotărârea a cărei anulare se cere, respectiv la instanţa la care a rămas definitivă ultima hotărâre. Contestaţia în anulare este o cale de atac extraordinară, de retractare, având drept scop îndreptarea unor vicii de ordin procedural ce atrag nulitatea. Această cale extraordinară de atac vizează hotărâri judecătoreşti definitive şi se promovează în condiţii procedurale mult mai stricte decât căile ordinare de atac (cât priveşte titularii, termenul de introducere, cazurile de contestaţie în anulare, motivele aduse în sprijinul acestora, dovezile în susţinerea lor) tocmai în considerarea caracterului aparte indus de legiuitor pentru această instituţie juridică, datorat faptului că prin aceasta se tinde la înlăturarea autorităţii de lucru judecat pentru o hotărâre penală definitivă care îşi produce efecte.