§ 9. - Decizia 191/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal

M.Of. 692

În vigoare
Versiune de la: 3 August 2020
5. În motivarea excepţiei de neconstituţionalitate, instanţa de judecată, autoare a acesteia, susţine, în esenţă, că dispoziţiile art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal încalcă dreptul la un proces echitabil şi egalitatea în drepturi, întrucât creează discriminare între două categorii de persoane aflate în aceeaşi situaţie juridică, şi anume între minorii care au săvârşit infracţiuni concurente, după cum acestea au fost sau nu judecate împreună. În acest sens, instanţa, autoare a excepţiei, menţionează că a dispus repunerea cauzei pe rol, deoarece în cursul deliberărilor a constatat că inculpatul minor a comis o infracţiune concurentă, pentru care a fost dispusă măsura educativă a asistării zilnice pe o durată de 6 luni, măsură aflată în curs de executare. Arată că, potrivit prevederilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, în caz de concurs de infracţiuni săvârşite în timpul minorităţii se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă pentru toate faptele, în condiţiile art. 114, ţinând seama de criteriile prevăzute în art. 74 din acelaşi cod. Susţine că legiuitorul se contrazice, deoarece, pe de o parte, prevede că, dacă minorul a comis infracţiuni concurente, se dispune o singură sancţiune, iar, pe de altă parte, în cazul în care minorul - faţă de care s-a luat o măsură educativă neprivativă de libertate pe durata maximă prevăzută de lege - este judecat separat pentru o faptă concurentă, situaţia acestuia se înrăutăţeşte. Astfel, în situaţia menţionată, nefiind posibilă prelungirea măsurii educative luate iniţial, instanţa este obligată să înlocuiască măsura educativă neprivativă de libertate cu una mai severă, iar dacă o astfel de măsură nu există, aşa cum este cazul în speţă, instanţa este forţată să înlocuiască măsura educativă neprivativă de libertate luată iniţial cu o măsură educativă privativă de libertate. Consideră că nu se poate reţine o culpă a minorului cu privire la momentul punerii în executare a măsurii educative luate iniţial, măsură a cărei executare poate deveni concomitentă cu judecarea infracţiunii concurente. În acest caz, minorului nu îi sunt aplicabile - din motive independente de voinţa lui - dispoziţiile art. 129 alin. (1) din Codul penal, ci acesta intră sub incidenţa prevederilor art. 123 alin. (3) teza a doua din acelaşi cod, care îi creează o situaţie mai grea. Prin urmare, minorul care se încadrează în această ipoteză suportă un regim sancţionator mai aspru, din motive neimputabile lui, fiind discriminat în raport cu alţi minori aflaţi în aceeaşi situaţie juridică - aceea a săvârşirii de infracţiuni concurente -, dacă infracţiunile sunt judecate împreună, iar nu separat. Pe de altă parte, instanţa, autoare a excepţiei, subliniază că, potrivit prevederilor art. 40 din Codul penal, mecanismul stabilit de lege pentru infractorul major condamnat definitiv care este judecat ulterior pentru o infracţiune concurentă dă instanţei posibilitatea să reevalueze toată situaţia şi să aplice regulile de la concursul de infracţiuni. Totodată, instanţa observă existenţa unei corespondenţe între dispoziţiile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal şi cele ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din acelaşi cod, având în vedere faptul că în toate aceste texte de lege se regăseşte sintagma "este judecat pentru o infracţiune concurentă săvârşită anterior". În fine, arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii Constituţionale, încălcarea principiului egalităţii şi nediscriminării există atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o justificare obiectivă şi rezonabilă. Invocă, în acest sens, Deciziile nr. 107 din 1 noiembrie 1995, nr. 224 din 4 aprilie 2017 şi nr. 368 din 30 mai 2017.