§ 12. - Decizia 191/2020 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 123 alin. (3) teza a doua, ale art. 124 alin. (3) teza a doua şi ale art. 125 alin. (3) fraza întâi teza a doua din Codul penal
M.Of. 692
În vigoare Versiune de la: 3 August 2020
8. Avocatul Poporului consideră că prevederile art. 123 alin. (3) teza a doua din Codul penal sunt neconstituţionale, întrucât generează discriminări, fără a exista vreo motivare obiectivă şi rezonabilă care să le justifice. Arată că textul de lege menţionat creează discriminare între minorii care sunt judecaţi succesiv pentru fapte concurente şi minorii care sunt judecaţi în cadrul aceluiaşi proces penal pentru fapte săvârşite în concurs, deoarece instanţa are posibilitatea să analizeze în ansamblu activitatea infracţională a acestora din urmă şi să stabilească o singură măsură educativă. Pe de o parte, în temeiul dispoziţiilor art. 129 alin. (1) din Codul penal, faţă de minorul care a săvârşit mai multe fapte concurente se stabileşte şi se ia o singură măsură educativă, iar, pe de altă parte, potrivit prevederilor art. 123 alin. (3) teza a doua din acelaşi cod, dacă minorul este judecat separat pentru o infracţiune concurentă, situaţia acestuia se înrăutăţeşte, fiind sancţionată, în acest mod, un fel de "recidivă" în ceea ce priveşte comportamentul antisocial al minorului. Arată că, potrivit jurisprudenţei Curţii referitoare la prevederile art. 16 din Constituţie, violarea principiului egalităţii şi nediscriminării apare atunci când se aplică un tratament diferenţiat unor cazuri egale, fără să existe o motivare obiectivă şi rezonabilă sau dacă există o disproporţie între scopul urmărit prin tratamentul inegal şi mijloacele folosite. De asemenea, menţionează că, printr-o jurisprudenţă constantă, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat că diferenţa de tratament devine discriminatorie, în sensul prevederilor art. 14 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, numai atunci când autorităţile statale introduc distincţii între situaţii analoage şi comparabile, fără ca acestea să se bazeze pe o justificare obiectivă şi rezonabilă.