§ 149. - Decizia 19/2018 [A] privind interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor art. 3 prima teză din Legea nr. 60/1991 privind organizarea şi desfăşurarea adunărilor publice, republicată, cu referire la dispoziţiile art. 26 alin. (1) lit. a) şi d) din aceeaşi lege, există obligaţia de declarare prealabilă a adunărilor publice, atunci când adunările urmează să se desfăşoare în pieţe ori pe căile publice (drum public, parte carosabilă şi trotuar) sau în alte locuri prevăzute de art. 1 alin. (2) din Legea nr. 60/1991, situate în imediata vecinătate a sediilor ori imobilelor persoanelor juridice de interes public sau privat

M.Of. 1055

În vigoare

Versiune de la: 13 Decembrie 2018

85. De asemenea, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a statuat prin Hotărârea din 18 decembrie 2007, pronunţată în Cauza Nurettin Aldemir şi alţii împotriva Turciei, faptul că, de principiu, cerinţa obligaţiei unei notificări prealabile - din raţiuni de ordine publică şi securitate naţională - pentru organizarea ori desfăşurarea unei adunări publice nu este contrară spiritului art. 11. În opinia instanţei de contencios al drepturilor omului, pe de o parte, orice demonstraţie în spaţiul public poate cauza o anumită afectare a normalităţii cotidiene, iar, pe de altă parte, este important ca autorităţile să ia măsurile necesare, de exemplu, asigurarea unui echipaj de prim ajutor la locul desfăşurării demonstraţiei, de orice natură ar fi aceasta. De aceea, este esenţial ca organizatorii şi participanţii la orice adunări publice - ca actori ai procesului democratic - să se conformeze regulilor democraţiei, prin respectarea normelor juridice ce reglementează acest domeniu (Hotărârea din 28 noiembrie 2007, pronunţată în Cauza Balcik şi alţii împotriva Turciei).