§ 11. - Decizia 187/2022 [R] referitoare la excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art. 4 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 privind finanţele publice
M.Of. 898
În vigoare Versiune de la: 13 Septembrie 2022
7. În contextul formulării excepţiei de neconstituţionalitate, se precizează că, din punctul de vedere al instanţei de judecată, aceasta este neîntemeiată, întrucât dispoziţiile art. 4 alin. (2) din Legea nr. 500/2002 nu par să contravină dispoziţiilor art. 16 din Constituţia României referitor la egalitatea în drepturi. Se reţine că, în condiţiile în care, potrivit art. 2 alin. (8) din Legea nr. 95/2006, asistenţa de sănătate publică este garantată de stat şi finanţată de la bugetul de stat, bugetele locale, bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate sau din alte surse, după caz, potrivit legii, rezultă că titularul dreptului de asistenţă medicală va beneficia de dreptul său în condiţiile reglementate de actele normative specifice, respectiv contractele-cadru încheiate cu unităţile prestatoare de servicii medicale. Împrejurarea că nu toate persoanele titulare ale dreptului de asistenţă medicală pot avea acces la o anume instituţie prestatoare de servicii, în condiţiile unei limitări impuse de capacitatea acesteia de acordare a acestor servicii sau de bugetul alocat acestui tip de servicii, cu posibilitatea pentru aceste persoane de a beneficia de aceleaşi servicii în cadrul unei alte asemenea instituţii, nu pare să reprezinte o discriminare. În acest sens, se învederează că dispoziţiile art. 163 alin. (3) şi ale art. 229 din Legea nr. 95/2006 fac referire la furnizarea de către spitale a serviciilor medicale decontate din asigurările sociale de sănătate, respectiv la drepturile asiguratului la un pachet de servicii de bază, toate acestea în condiţiile Contractului-cadru privind condiţiile acordării asistenţei medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate. Prin urmare, stabilirea prin acte normative a condiţiilor de acordare a prestaţiilor în materie de sănătate, cu limitări în ceea ce priveşte prestaţiile medicale garantate sau prestatorul de servicii medicale, în condiţiile în care acordarea acestora este garantată, nu constituie o discriminare. Aşadar, revine statului atribuţia să prevadă prestaţiile medicale suportate de propriul sistem de securitate socială, respectiv modalitatea şi limitele în care acestea pot fi acordate.